Chemarea sfântă a iubirii…

De nu ţi-aş fi simţit iubirea
Ce printre toate a răzbit
Ce a-ngenucheat în mine firea,
Ce mi-a rostit pe veci menirea,
N-aş fi putut descoperi
Ce tu mi-ai dat, ce mi-ai sortit,
De n-ar fi fost întâi...
IUBIREA

Întâia oară-acolo sus
Ai acceptat senin dorinţa
De-a nu trăi, ci-a fi răpus
În chinuri grele de a fi dus
Pe cruce-n cuie să fii pus
Născându-se-astfel... pocăinţa

Pribeag, străin, chiar călător,
Puteai avea aici de toate,
Dar-ai preferat întâi să mori,
Trezind în mine reci fiori...
Că... toate câte sunt sub nori
Sunt trecătoare, toate... toate

O, oare cum pot să răspund
La dulcea Sa chemare blândă,
La al ciocanelor ecou,
Ce-au pus în cuie un erou,
Nu pentru-o vină sau un rău,
Ci pentru al meu păcat... şi-al tău
Ce ne-ar fi aruncat în hău,
De n-ar fi fost jertfa cea sfântă...

Şi-azi, printre razele iubirii,
Ce-atât de des le simt că-mi spun
De-a Tale rugăciuni fierbinţi,
De-a Tale lacrimi, şi...dorinţi
De-a face dintre oameni sfinţi...
Mă plec, dar... ce să-ţi dau, Isus?
Doar inima cu dor aprins.

Da...chiar şi capul mi se pleacă,
Căci simt privirea Ta, cu toată
Sclipirea ei înduioșată,
Că şi-azi îmi spune cât de greu
A apăsat ca-un junghi de fier,
Al tău păcat, şi chiar şi-al meu,
În scumpul Fiu de Dumnezeu,
Ce cu iubire, pe Calvar...
...a fost un miel de jertfă-n dar.