Chemare

Voi toţi cei însetaţi, veniţi la ape,
Cu tot nesaţul setea vă-alinaţi.
Din Golgota curg ape de odihnă
Cristos dă abundent cerească tihnă
La turma Lui când vă alăturaţi.

Voi toţi acei de pâine-nfometaţi
Veniţi, gustaţi a harului dulceaţă.
Vă înfruptaţi din rodul câştigat
De Bobul pus în lut, dar înviat:
Belşug de pâine, fagure de viaţă.

Voi cei împovăraţi, săraci şi goi,
Tu, cel cu inima de lipsuri arsă,
La cruce-nalţă-ţi ochii amândoi
Ridică-te din groapa de noroi
Spre-Acela ce prea plinul şi-l revarsă.

Voi rătăciţi în lume, fermecaţi
De a ispitelor, a nopţilor naiadă!
Aflat-aţi voi de Harul lui Cristos?
El curăţă veşmântul păcătos
Făcându-l alb, ca albul de zăpadă!

Voi toţi acei ce n-aveţi niciun preţ
Veniţi, primiţi a harului comoară
Ce Dumnezeu în Fiul Său a pus.
Iubirea Lui din slăvile de sus
Pe păcătos cu drag îl înfăşoară.

Voi cărturari a tot cunoscători,
De viziuni şi planuri sechestraţi!
Veniţi, vedeţi un Miel dumnezeiesc
Ce-nnobilează traiul pământesc.
De El, în şcoala lumii, nu-nvăţaţi!

Voi toţi acei ce aur căutaţi
Veniţi, vedeţi a harului minune:
Din cioburi face colier ornant
Dintr-un cărbune scoate-un diamant
Şi-n diadema cerului îl pune!