Chemare

Nu-i prea târziu

Nu-i prea târziu, încă mai am răbdare,
Încă te strig, copil nepriceput;
M-ai alungat, m-ai atârnat pe cruce
Și nu ai vrut să știi cât m-a durut.

M-ai biciuit și m-ai scuipat în față,
Mi-ai pus pe frunte, tiară de ciulini;
Ti-ai blestemat copiii și nepoții,
Ți-ai așternut pe drum covor de spini.

E vremea să te-ntorci cu pocăință,
O ușă e deschisă, sunt în prag!
Încă mai am iubire și răbdare;
E timpul de iertare, copil drag!

Curând vei fi chemat la judecată!
În Cartea Vieții, toate s-au înscris,
Păcate grele, fapte rusinoase;
De nu răspunzi, vei fi pe veci proscris!

Încă te chem cu voce grea de tunet,
Prin răsărit duios, cald și senin;
Te chem prin ploi, prin binecuvântare,
Prin tot ce am creat frumos, divin.

Se-adună rodul bun de pe càmpie,
Din depărtări vin lucrători cu sàrg;
Adună snopi și gràne, în hambare!
Se duce clipa, nu e timp de târg!