Chemare

Chemare

Din vremuri îndepărtate
Se aude o strigare
Se aude un glas de tunet
Care cheamă lăcrimând
Pe oricine care zace
În păcat și în pierzare
Să se întoarcă la lumină
Din neagra noapte curând.
E un glas plin de iubire
Care cheamă la viață
Sufletele rătăcite,
Moarte în al lor păcat,
Peste ele vrea să toarne
Roua cea de dimineață
Să le aducă la viața
Pentru care le-a creat.
Cel ce cheamă plin de milă
Cu-al lui glas din depărtare
Ne arată o Golgotă
Și un drum însângerat,
Rana din mâinile sfinte
Din coastă și din picioare
Și-acel loc de umilire
Când biciul a îndurat.
Pentru mine, pentru tine
El a suferit ocară
Și dispreț și înjosire
Chiar din partea celor cari
Plin de pizmă și de ură
De-al Lui glas nu ascultară
Ci L-au atârnat pe cruce
Între acei doi tâlhari.
El s-a dat de bună voie
Să plătească-a noastră vină
Să sufere-n locul nostru
Osânda ce-o meritam
Căci atunci când cu durere
Se stingea a sa Lumină
Eram printre cei de-acolo, , La moarte cu El" strigam.
Azi se-aude-a Lui chemare
Cu o dragoste curată
Către noi să ne întoarcem
Sincer cu păreri de rău
De la vorbele de-ocară
La iubire-adevărată
Pentru Jertfa de pe cruce
Și pentru Cuvântul Său.
Să nu stăm în nepăsare
Este timpul cel din urmă
Când solia mai răsună
Poate încă-odată chiar,
Să-l urmăm pe Cel ce-și cheamă
Oile în a Sa turmă
Căci curând veni-va vremea
Când dorința ni-e-n zadar.
De aceea cu hotărâre
Să venim cât se mai poate
La Iubirea fără seamăn
Care e Domnul Isus,
El ne spală în izvoru-l
Și ne dă haine curate
Pregătite pentru nunta
Ce va fi serbată sus.
Nu vom regreta vreodată
De-l urmăm cu umilință
Pe Domnul Atotputernic
Ce vrea să ne ducă sus,
Să venim dar înainte-I
Cu sinceră pocăință
Și să ascultăm chemarea
Domnului nostru Isus.