Cheile

Sunt chei pe care Dumnezeu
Le are-n a Sa mână,
Ca să deschidă porţi de fier,
Butuci de-aramă şi mister
Cu mâna Lui stăpână.

Sunt chei pe care Dumnezeu
În pronia-I divină,
Le ţine doar în mâna Sa,
Şi-n mâna Sa e viaţa mea,
Chiar orice-ar fi să vină.

Sunt chei pe care Dumnezeu
Le poartă-n brâu de soare,
Pentru cătuşa nopţilor,
Şi-a locuinţei morţilor,
Şi-a inimii zăvoare.

Sunt chei pe care Dumnezeu
Le are-n folosinţă:
Nu se deschide ce a-nchis,
Nici nu se-nchide ce-a deschis
Eterna Lui voinţă!

Sunt chei pe care Dumnezeu
Le are pe vecie.
Cu ele-n viaţă mâna Sa
Mi-a deschis poarta cea mai grea,
Spre sfânta-mpărăţie.

Sunt chei pe care Dumnezeu
Le ţine cu putere,
Şi ceru-ntreg, pământul tot,
Cu nici o virgulă nu pot,
Să schimbe a Lui vrere.

Sunt chei pe care Dumnezeu,
Ca Tată le păstrează,
Ca să deschidă-n Paradis
Curând Palatele de vis,
Acelor ce-L urmează!