Cheamăl pe El

De eşti muşcat de vipera vulgară
Ce-n inimă ş-a împroşcat veninul!
Chiamă-L pe Cel din lumea milenară!...
Să curăţească-n tine, tot pelinul....

De eşti robit de duhul de mândrie!
şi-adânc în tine sa adăpostit!
Strigă la Cel venit din veşnicie!
Să-nlăture mândria cu-n cuvânt.

De eşti atins de-al lăcomiei mână
Şi-aduni mereu, fără să te opreşti!
Cheamă, săracii, dă-le o fărâmă!
Nu căuta doar să te-nbogăţeşti!...

De eşti muşcat de vipera minciuni,
Veninul ei este periculos!
Uşor ea se strecoară-n gura lumi!
De-acol’, se schimbă totul ce-i frumos.

De ochii tăi nu văd cu claritate!
Căci cu plăcerea lumi s-au pătat
Strigă la Cel ce-i medic.. Căci El poate.
Să-i cureţe cu sânge de-Mpărat.

De aparatul tău de-n registrare,
Nu mai lucrează cum ar trebui!
În odăiţă fă-i verificare,
Electronistul , ştie, ce ar fi.

De gura Ta, vorbeşte c-am neclar!
Şi-adaugă cuvinte fără rost ,
E o problemă: --Dute la altar.
Şi-adu-i o jertfă, sfântă, Lui Cristos.

De paşi tăi aleargă spre ruină
Şi nu spre ţara care duce-n sus!
Strigă la Domnul să te i-a de mână,
Şi să te scoată din orce ascuns.

De gândul tău pluteşte-n pribegie!
Pe locuri care nu sunt aprobate
Strigă la Cel venit din veşnicie.
Să-ndepărteze gânduri ce-s pătate.


De inima-i legată de vre-un idol!
şi nu de Dumnezeul Cel puternic.
Desprindete, de orce, dă ocol!
şi leagăte de-Acel’ ce este veşnic.

De te hrăneşti din vasele pătate
Şi nu din vasul Duhului Cel sfânt!
îndepărteazăle că-s întinate!
Şi foloseşte hrana din cuvânt.

De te adapi de la un alt izvor!
A cărui apă este tulburată!
Întoarcete pe-al cerului ogor,
Ca să bei apă sfântă şi curată.

De te îmbraci cu haina desfătări
Şi uiţi că se-nvecheşte dintr-o dată
Te naşti şi-ajungi în clipa înserări,
Te-ai întrebat! De Ai haina curată?

Curând se va schimba a lumi soartă,
Şi soarele curând se va ascunde!
S-a dus viaţa noastră ca o şoaptă,
E noaptea-n prag, candela-I pregătită?

Ai adunat ulei destul pe drum?
Lumină răspândit-ai pe cărare?
Eşti gata pentru ceasul de-acum?
Căci vine Mirele!... Iată-l, c-apare!

Predă-ţi viaţa, urcă-te pe stâncă!
Şi stai de veghe până la sfârşit.
Când va suna pe nor a Lui poruncă,
În clipa aceea, să fii pregătit..

Atuncea vei zbura spre nemurire!...
Acolo vom fi şi noi cu Cel sfânt.!
Şi vom trăi cu El, în strălucire!...
Cu-Acel ce-a fost o vreme pe pământ..
10-12-2006gl