Cheamă-mă în necaz

Cheamă-mă în necaz

Când simt în inimă, atâta suferință, chin și durere,
Sufletul îmi este zdrobit, plin de jale, și amară fiere,
Atunci, ruga mea, o înalț în lacrimi, și multe suspine,
Mă simt copleșit, de Sfințenia Ta, când sunt Doamne, cu Tine!

Prezența Ta, în mine, îmi vindecă rana și greua suferință,
Tu ești totul, pentru mine, Tu îmi dai, o Sfântă biruință,
Ești mângâierea mea, când sunt la adâncă întristare,
Îmi ei blestemul greu, Îmi dai, o Sfântă binecuvântare!

Atunci când, sunt dese dezamăgiri, și grea descurajare,
Lăuntrul meu, este frânt, este mare și grea întristare,
Cu inima rănită adânc, de ocările lumii deșarte aduse,
Atunci, mă proșten, în fața Ta, și zic: -Ajută-mă Isuse, , !

În Tine Doamne, îmi este nădejdea, când sunt trudit,
Tu, ești scăparea mea, odihnă îmi dai, când sunt obosit,
Ești Fiul bunătății, și milei, când în lume, e multă răutate,
Atunci, ești Steagul biruinței, în lupte grele, Tu, ești dreptate!

Când vezi, că a ta povară Te apasă, crucea este grea,
Privesc, cu amărăciune, la ispită, atunci, vine pacea Ta,
Atunci când, Te abați, pe căi greșite, ești un fiu rătăcitor,
Cheamă-Mă în clipa aceea, Te voi asculta, să-Ți dau ajutor!