Cetatea Măreaţă

Se vede cetatea măreaţă
Cu locul cel sfânt renumit;
O, iată poporul tău Tată
Pe Fiul Cel Sfânt răstignid.

Sunt dornici să verse ei sânge
Dar nu ca acel de viţel,
Nici pasăre-adusă ca jertfă,
Ce-un sânge din sfântul tău Miel.

Strigat-au Preoţi, Soborul,
-- Să moară un profet e mai bine
Şi dat-au îndată verdictul;
Aşa vom salva-o naţiune.

În curte apoi la Caiafa
Mulţimea striga, undei prada?
Ce vină El are!... se-ntreabă?
Ne-a zis ; că venita din slavă.

În faţă atunci la Pilat
L-au dus pe Isus trădătorii;
Acol’ pentru a fi judecat
Lua-ta El locul durerii.

Mă spăl eu pe mâini de pedeapsă
Căci nu i-am găsit nici o vină
-Veţi răspunde cu-ai voştri din casă.
Aşa zis Pilat plin de teamă.

Chiar apele mări de-ar curge
- N-ar fi de ajuns o Pilat ,
Spălat ca să fii tu de sânge,
Căci El este Acel Prea Înalt...

Te-au pus ei alături Isuse
Cu-n om ce trăia doar în crime;
La Barnaba verdictul schimbase
Tu moarte-ai primit pentru mine.

- Oare Unde sunt florile tale?
De ce oare azi n-au venit?
De ce azi lipsesc de la jale?
La moartea acelui iubit.

Doar spinii venit-au o Doamne,
Ei sângele Tău vor să-l stoarcă...
Căci vor ei să schimbe o lume
Şi-ncearcă pe dos să o-ntoarcă.

Vin demoni în finiţe umane!
Urlând sunt porniţi cu pumnale!
Fiinţa creată deTine
Vrea sânge să curgă la vale.

Răbdat-ai durerea de moarte
În torturi, în bătăi, şi ocară.
Ai luat Tu poverile toate
Şi căzut-ai atunci sub povoară.

Acel ce-a creat Mări, Izvoare
El apă n-avea sus pe cruce
Îl văd eu de sete cum moare.
Şi viaţa încet i se scurge.

Dar norii, se-adună îndată.
Să-nvăluie fiinţa Divină.
Văzând cum loveşte în pradă
De şi nu avea nici o vină.

Se zguduie tot universul
Perdeaua din templu s-a rupt.
Iar cerul pe loc schimbă mersul;
Şi glasurii de jale se-aud.

Văzduhul aleargă turbat
Văzândui durerea ce-a mare!
Se-nvârte atunci dereglat;
Văzând cum lumina dispare.
------------------------------------------
Din morţi se ridică profetul
Căci Tatăl luatula-n slavă,
Aşa cum vorbeşte cuvântul
Aşteaptă mireasa s-o vadă.

Iar îngerii cântă în ceruri
Învinse El lupta ce-a mare
Căci moartea călcatu-a Mielul.
Şi-n cer este acum sarbatoare.

Î-ţi cântă acum Serafimii
Şi garda cearească-ţi serveşte;
Se bucură toţi Herufimii,
Căci cerul întreg te iubeşte.

Fă Doamne ca-n ziua venirii
Aşa cum şi Tu-ai înviat;
Să zburăm noi spre locul iubirii
La locul cel sfânt minunat.