Cetate tare-i Dumnezeu

Cetate tare-i Dumnezeu
Și turnul meu de apărare,
În El m-adăpostesc la greu,
Când vine-n viață o-ncercare.

Și-n zilele cu soare cald,
Când arșița-i fierbinte,
La umbra Celui Preaînalt,
Rămân liniștit ca mai ‘nainte.

Când vin săgețile, în stol,
Trimise de vrășmaș,
Eu stau și le privesc domol,
Așa precum un copilaș.

Cât timp credința-mi este scut
Și platoșă neprihănirea,
Eu știu: războiul nu-i pierdut
Căci Domnul este izbăvirea.

Cu El m-arunc ca un viteaz,
Să fie lupta cât de-nverșunată,
Cu armele neprihănirii, mereu treaz,
Sunt sigur: lupta-i câștigată.

Cu râvna evangheliei păcii sfinte
Mă-ncalț și calc peste năpârci
Și trec prin foc, prin jar fierbinte,
Să pun drapelu-n vârf de stânci.

Mereu cu mijlocul încins
Sunt pregătit să lupt pentru-adevăr,
Isus Hristos a luptat și-a-nvins
Și noi vom birui prin El.

În urmă cu milenii, în fața lui Pilat,
Cu fruntea sus stătea Mântuitorul
Și dregătorul furios L‐a întrebat:
“Ce este adevărul?”

Să‐L ai în față pe cel mai mare Rege,
Să-L dai la moarte deși nu are vină,
Să-L judeci strâmb cu suflet rece,
Pe‐Acel ce-i Viața, Adevărul, Lumina?

Zadarnic te-ai spălat cu apă
Pe mâinile de sânge pline,
În fața lui Isus vei sta la judecată,
Căci El va judeca întreaga lume,

Pe acei morți și pe ce vii
Ce calcă adevărul în picioare
Și sorb minciuna-n nopți târzii,
Vor plăti amar în veșnica pierzare.

Coiful sfânt al mântuirii
Vreau să‐l port pân’ la sfârșit,
Doar sub forța ocrotirii
Intelectul e păzit

De săgețile celui rău
Care vin să ne doboare,
Poartă coiful, dragul meu,
Și vei rămâne în picioare.

Cu sabia Duhului m-avânt în luptă,
Încins, cu toată armura îmbrăcat,
Să fie lupta cât de cruntă,
Eu știu: războiul e câștigat.

Sabia este Cuvântul, adevărul întrupat
Care dă viată lumii și iertare de păcat.
Fără sabie, în luptă, ești învins
Ca o barcă fără vâsle pe al mărilor întins.

Dacă te-ai înscris la oaste,
În al Domnului război,
Lupta-i pe viață și pe moarte,
Dar cu eul cel din noi.

Câtă vreme firea nu e răstignită,
Te poartă pe unde vrea,
Apoi plângi, ai căzut iarăși în ispită,
Faci mereu ce-ți spune ea.

Nu lupta cu pumnu-n vânt,
Nici cu frații tăi de cruce,
Ai făcut cu cerul legământ
Luptă-te să poți în cer ajunge.

Sfinții din trecut, martirii,
Știau că-s călători sub soare
Și‐au dat viața luptând cu leii
În amfiteatrele romane.

Au ținut stindardul sus,
În fața morții cântau voioși,
Ne-nfricati, cu capul sus
Căci în ei trăia Hristos!

Vine in curând prigoana
Ca o ceață pe pământ,
Roadele se-adună toamna,
Tu-aduci rod sau frunze-n vânt?

Toate-n jur ne prevestesc
Că e cea din urmă luptă,
În curând vine Isus, să-L aștepți
Îmbrăcat cu-armura sfântă!

Vine ca să-Și ia mireasa
Ce‐L așteaptă cu mult dor,
Porumbița Lui, aleasa,
Din crăpătura stâncilor.

Să putem sta în picioare
Când veni-va ziua rea,
Încinși cu adevărul, fiecare,
S-avem platoșă neprihănirea.

Râvna evangheliei păcii sfinte
Să o porți și zi și noapte,
Ea să-ți fie-ncălțăminte
În drum spre veșnica cetate.

Iar credința, scut să-ți fie,
Pe cap coiful mântuirii,
Cu sabia Duhului, Cuvântul,
Să lupți până vine Domnul
Pân’ la clipele răpirii.

Doamne, lupta-i tot mai grea
Și cei mulți au obosit,
Vrem să spunem toți așa,
La final: “Am biruit!”

Tu-ai fost și ești biruitor
Și nu știi ce înseamnă înfrângeri,
În fața Ta se-apleacă-n zbor
Heruvimi și gărzi de îngeri.

Ai promis că ești cu noi
Și noi credem pe deplin.
Cetate tare la nevoi,
Fii slăvit, în veci, Amin!