Cerurile și pământul, Tu ești Cel ce le-ai creat

Cerurile și pământul, Tu ești Cel ce le-ai creat,
Stelele le-ai pus pe ceruri, soarele ce-i minunat,
Ca să lumineze-n ziuă, dar și luna cea din noapte,
Sa ne spuna că Tu Doamne, esti mereu... mereu aproape.

Ai lăsat ca să ne cânte, sus pe ceruri păsărele,
Ca să ne șoptească nouă-n clipele ce sunt mai grele,
Că ești viu... Isuse dragă, și că ești mereu cu noi,
Și în zilile cu soare, și în cele cu nevoi.

Ai lăsat zorii de ziuă, bunătatea s-o simțim,
Până la lăsarea serii, noi Stăpâne ca să fim,
Sub o sfântă călăuză, care Tu ne-o dai mereu,
Ca să stăm în departe, Doamne de acel ce-i rău.

Mările, pădurea, munții, toate doar Tu le-ai creat,
Ele sunt a Ta lucrare, ooo... cât e de minunat,
Tot ce astăzi ne-nconjoară, vin numai din mâna Ta,
Pentru dragostea ce-i vie, vrem azi a te lăuda.

Să-ți aducem mulțumire, pentru ce ne-ai dăruit,
Pentru-acest pământ Isuse, care Tu l-ai pregătit,
Cu atâta frumusețe, care astăzi o privim,
Pentru ea pe Tine Tată, noi cu toți te proslăvim.

Pentru mările albastre, pentru cerul ce-i senin,
Pentru-acest pământ Isuse, ce de roade este plin,
Ne-nchinăm cu umilință, să-ți aducem mulțumire,
Și cu inimi dăruite, Ție Doamne preamărire.

Minunată e lucrarea, ce-ai făcut-o din iubire,
Dar mai minunată este, cea care-i în nemurire,
Unde-s străzile de aur, unde lacrimi nu vor fi,
Vrem acolo să ajungem, când aici se va sfârși.