Cerurile îtispun slavă

Cerurile îți spun slavă,
Și vestesc lucrarea Ta,
Ce un soare îl răsare,
Și alungă noaptea grea.

Legea Ta-i desăvârșită,
Poate doar înviora,
Dăruiește-nțelepciune,
Celor ce-s pe urma Ta.

Calea Ta e-o primăvară,
Inimi poate-nveseli,
Doar curată ți-e porunca,
Ochii poate limpezi.

Judecata Ta e dreaptă,
Gust de miere are ea,
Prețul ei este doar mare,
Numai Tu o poți avea.

Robul Tău învățătura,
O primește... el va fi,
Răsplătit în veșnicie,
Veșnicia va primi.

Cu cel bun... și Tu ești Doamne,
Bun mereu și doar milos,
Cu cel rău te porți Isuse,
Fără milă... mânios.

Unsul Tău salvat de Tine,
Este el în vreme grea,
Steagul cel de biruință,
Doamne îl va flutura.

Căci se bizuie pe Domnul,
Orice-n față i-ar veni,
Nu se-ndoaie-n vânt... furtună,
Stă-n picioare orice-ar fi.

Întărești piciorul celui,
Ce de Tine-i temător,
Care viață nu-și abate,
Ca acei care cobor.

Ești o stâncă de scăpare,
Pentru cel batjocorit,
Care are-o desfătare,
Calea celui prigonit.

Mare este-a Ta lucrare,
Tu ești mare Împărat,
Tu dai Doamne mântuire,
Celor care te-au urmat.

Mare-ți este bunătatea,
Pentru cei ce te iubesc,
Pentru cei care îți cântă,
Pentru cei ce te slăvesc.
Amin