Cerurile i se-nchină

Cerurile i se-nchină, veșnicului Împărat,
Soarele îi cântă-ntruna, , , fii Stăpâne lăudat",
Noaptea șoaptele-și ascunde, glasul Lui când e-auzit,
Nimenea nu e ca Domnul, este El nemărginit.

Luna stă-nfrumusețată, printre stele argintii,
Luminează mândră calea, pentru-aleșii Săi copii,
O lucrare minunată, face Dumnezeu cu ea,
Face noaptea mai frumoasă, teama poate alunga.

I se-nchină-ntreg pământul, chiar și vântul ce-i pornit,
Ca să spulbere ființe, pace sfântă ce-au găsit,
Se oprește-n loc... căci glasul, care este răsunat,
Vântul poate să oprească, când din ceruri e strigat.

Poate apele desparte, tulburate-n largul lor,
Să ridice val în fața, celor care sunt în zbor,
Se aștern pe-adânc de mare, teamă au de-un glas de sus,
Chiar și apele de mare, temătoare-s de Isus.

Toate Lui i se închină, așteptând măreața zi,
Imn de glorii se aude, până când va reveni,
Soarele-și cunoaște straja, stelele știu vremea lor,
Căci de-o mare-nțelepciune, cerul este un izvor.

Acel mic și cel ce-i mare, izbucnesc în veselii,
Ploaia harului e-adapă, când au calea prin pustii,
Credincioși până la capăt, îl slujesc pe Dumnezeu,
Plini de dragoste, lumină, închinați doar Lui mereu.

Nu stau obosiți pe margini, au în ei pe Duhul sfânt,
Viata lor este bogată, cercetați sunt pe pământ,
Cu o inimă predată, plină de cuvântul Său,
Treji prin lupta trec de vale, închinați Lui Dumnezeu.

Nici furtuna nu-i doboară, căci în fața lor e-un Sfânt,
Doar a Lui este puterea, și în cer și pe pământ,
Toate sunt ascultătoare, de porunca ce-a lăsat,
Numai El este puterea, numai El e Împărat.

Codrii aurii se-nchină, chiar și norii ce sunt gri,
Munții se topesc ca ceara, doritori a-L întâlni,
Inimile ce-s zdrobite, îl așteaptă ne-ncetat,
Întărite de iubirea, veșnicului Împărat.

Vremea îi ascultă glasul, și ne spune ca să fim,
Răbdători în greul vieții, pe Isus să-L proslăvim,
Toate Lui i se închină, toate-ascultă glasul Său,
Peste tot și peste toate, e Stăpân doar Dumnezeu.
Amin