Cercetare

Cercetare

Mai trece înc-o zi, poate prea cu grăbire
Lăsând în noi durerea că nu am împlinit
Ce trebuia să facem fără de șovăire
Ce trebuia să spunem atunci când n-am vorbit.
Am fost așa grăbiți să adunăm de toate
Uitând c-al nostru suflet nu este împlinit
Că-n goana după patimi nu are libertate
Că e mereu în lanțuri și e nefericit.
Dacă am înțelege ce are importanță
Și ce ne folosește n-am alerga în vânt
Am culege miresme de har și de speranță
Trăind oricare clipă cu drag și cu avânt.
Am fi mai cu grăbire alergători spre bine
Urmându-ne menirea dată la început
De Cel ce cu iubire s-a dăruit pe Sine
Spre a ne da speranța pe care n-am avut.
Mai e puțină vreme de har, de așteptare
În care e durere, dar sunt și bucurii
Căci Domnul plin de milă așteaptă cu răbdare
S-ofere mântuirea celor ce-o vor dori.
El vine cu iubire spre noi în mare grabă
Căci timpu-i pe sfârșite puțin a mai rămas
Ne-ntinde cu-ndurare mâna-I și ne întreabă
De vrem să ne conducă la fiecare pas.
E vremea pocăinței de faptele deșarte
De gânduri și de vorbe rostite doar în vânt
Domnul vrea să ne poarte pe brațe mai departe
Dacă cu umilință trăim după Cuvânt.
O-ntreagă veșnicie ne vom aduce-aminte
De vremurile-n care ne-am cercetat smeriți
De timpul de căință când după-a Lui cuvinte
În sfântă așteptare umblat-am fericiți.