Celui ce va birui...

În suflete cuprinse de eclipsă,
De întuneric dezamăgitor,
Există-o teamă de Apocalipsă
Şi de mesajul ei prevestitor.

Există-o groază care stăpâneşte
În suflete cuprinse de furtuni,
Care nu văd că-n Carte străluceşte
Lumina marilor promisiuni.

Lumina răsplătirilor divine
Transformă noaptea temerii în zi,
Când din Cuvânt promisiunea vine:
„Voi da (...) acelui ce va birui."

Și-astfel divina binecuvântare
Curge peste acel biruitor,
Ce va vedea a raiului splendoare,
Mâncând din pomul vieţii roditor.

Un nume nou, o taină nepătrunsă,
Pe-o piatră albă scris, el va primi,
Iar hrană îi va fi mana ascunsă
În Chivotul etern, din veşnicii.

El va primi toiag de cârmuire
Cum Fiul de la Tatăl a primit,
Şi un luceafăr plin de strălucire
I se va da fiindcă-a biruit.

În haine albe, el, biruitorul,
Cu nume-n Cartea Vieţii de neşters,
Va fi mărturisit la Ziditorul
De-al Fiului îndurător demers.

Un stâlp va fi în Templul din mărire,
Cu Numele lui Dumnezeu pe el,
Al Noului Ierusalim, sfânta zidire,
Şi-un Nume nou pentru Divinul Miel.

Cu Domnul pe un scaun de domnie
Va sta biruitorul la sfârşit,
Aşa cum lângă Tatăl, din vecie,
A stat şi Domnul, căci a biruit.

Ce perspectivă neasemuită
Pentru acela ce va birui!
Ce binecuvântare nesfârşită!
Ce har măreţ pentru măreaţa zi!

De-aceea mă întreb şi nu e chip să
Îmi pot răspunde satisfăcător:
De unde teama de Apocalipsă
Când poţi, luptând, să fii biruitor?

Veniţi cu toţii, lupta este mare
Dar cu Cristos mergând, vom izbândi
Şi vom primi în ceruri, cu onoare,
Răsplata..."celui ce va birui."

Amin
Vulcan, ian. 2008