Celor nesupuși !...

Celor nesupuși! ...


Celor nesupuși le-arăți
Ce-nsemneaz-acest aspect
Îi porți prin atâtea părți
Să vadă că-s incorecți!

Îi provoci cu greutăți
De dus timp nelimitat
Și cu postul îi înveți
Dumnezeu adevărat

Le și ceri peste puteri
Munca de titan s-o știe
Și îi porți prin mari dureri
Ce-l țin în melancolie

Disperarea-i va cuprinde
De parcă i-a înfășat
Îi Ții fără de merinde
Timp cât mai îndelungat

Vor ajunge ca Nabuco-
donosor ce se mândrea
Cu realizarea sa
Uitând că-i de la Yehowa

Proslăvea lucrări anoste
Ce puteau viața să-l coste
Era tare împăratul
Care conducea imperii

Până Domnul Preaînaltul
La supus lumii tăcerii
Își pierduse mințile
Deaceea mânca iarbă

Toate năzuințele
S-au șters cum
Se rade-o barbă
A trăit în lumea lui

Având hrana boului
Stătea-n ploaie și în rouă
Până i-ai dat viață nouă

Sunt foarte multe păcate
Și mai mari și mai mărunte
Însă unul lasă parte
Satanei cât două sute

E păcatul de mândrie
Și autosuficiență
Căruia dintr-o prostie
Îi facem o reverență

Dar după ce pe-acest om
L-ai trecut prin clipe grele
Îl ridici mărite Domn
Iar la fosta lui putere

Și-atunci el Te laudă
Pe Tine și nu pe sine
Măreție, slavă-Ți dă
Și Îți cântă psalmi, Stăpâne

Înapoi n-o să se-ntoarcă
La starea nenorocită
Care mintea să i-o stoarcă
Să ajungă ca o vită

Doamne de la Tine vine
Întreg binele din lume
De-aceea ți se cuvine

Luni de post și rugăciune

Acest prozelit urmând
Căii Domnului Iisus
Nu cedează prea curând
Ispitelor și-i deajuns

El este un rob supus
Lui Yah și Fiului Său
Ce-mpreună-n Sfântul Duh
Sunt generic DUMNEZEU

De-acum are-un singur DOMN
Cel Ce l-a creat pe om
Făcând Cer ca și Pământ
Toate prin al Său Cuvânt

Când era doar Duhul Sfânt! ! ! ...
Din care s-au făcut toate
Când Duhul se mișca pe ape
Pe-ntuneric și tăcut
Care-acum ne este scut
Și cu-o dragoste adâncă
Îl denominăm și Stâncă
Stânca ceea nevăzută
Focul ce-a creat derută
E văzută în ființă
Asta prin mare credință

Blându Ioan
18.06. 2025.