Cel mai smerit creştin

Cel mai smerit creştin


Cel mai smerit creştin de pe pământ,
Este acel' care nu este mândru,
El se aseamănă cu Domnul Sfânt,
Şi nu-şi pătează vorba şi nici gândul.

Cel mai smerit creştin de pe pământ,
De Domnul e iubit cu-adevărat,
El nu se-nalță-n inimă, nici gând,
Și-n vorb-acel creștin este curat.

Cel mai smerit exemplul din Cuvânt,
A fost doar unul, Cel ce e Cuvântul,
El n-a avut vre-o faimă pe pământ,
Şi nici un muritor n-a fost ca Dânsul.

Și nouă ni se cere tot mereu,
Să fim smeriți ca Domnul nostru-n toate,
Să nu fim mândri ca şi Lucifer,
Ci să-L slujim pe Domnul pân' la moarte.

Isus Hristos a fost blând şi smerit,
A dovedit aceasta pân-la moarte,
De-aceia Dumnezeu L-a înălțat,
I-a dat un nume mai presus de toate.

Smerenia-i podoabă pentru noi,
Cu ea noi trebuie să ne-mbrăcăm,
Şi-atunci când lupta ea va fi în toi,
Smeriți noi vom putea ca să luptăm.

Cine smerenia o caută întruna,
O va găsi, de-o caută smerit,
Să fie slujitor în tot și-n toate,
Să nu aștepte să fie slujit.

Isus ne-nvață cum să fim smeriți,
Ne pune-n față nişte copilaşi,
Ne spune... voi ca iei mereu să fiți,
Şi să trăiți c-ai Domnului urmaşi.

Dacă aici în viață pe pământ,
Noi vom trăi smeriți ca şi Isus,
Vom moşteni cu Domnul Raiul Sfânt,
Când ne va duce-n Patria de sus.