Cel mai de preț lucru avut

Un gând de seară,
Un gând de rămas bun,
La vremea cea de altădată
Când totul părea mai bun.

Când eram copii și ieșeam afară,
Cu râsete ce umpleau strada,
Ne jucam până târziu în noapte
Fără teamă și fără grabă.

Ne jucam cele mai frumoase jocuri,
Cu mâinile reci și obraji aprinși,
Iar nopțile calde de vară
Ne găseau obosiți, dar fericiți.

Și iarna, chiar de era grea,
Cu gerul mușcând din palme,
Ieșeam în zăpadă cu bucurie,
Uitând de frig și de armele iernii aspre.

Dar anii au trecut în tăcere,
Și lumea s-a schimbat încet,
Nici oamenii nu mai sunt aceiași,
Parcă s-au rătăcit pe drumuri încet.

Copiii cresc fără să știe
Ce-nseamnă jocul de odinioară,
Să alergi liber sub stele
Și să râzi în nopți de vară.

Nu mai cunosc serile lungi
Petrecute afară cu prieteni buni,
Nici iernile reci și geroase
Ce ne făceau mai tari și mai buni.

Acum totul pare modern,
Lumea încape într-un ecran mic,
Copilul stă tăcut cu telefonul
Și crede că lumea e-aici.

Părinții nu mai stau la vorbă,
Grăbiți prin zilele lor,
Se spune că-i „modern” așa,
Dar lipsește căldura lor.

De ești mai strict și pui o limită,
Se spune că ești prea dur,
Dacă nu-i dai telefonul mereu
Pari un părinte prea aspru.

La școală unii își arată
Bogăția fără folos,
Haine scumpe și lucruri multe
Dar sufletul le este gol.

Iar cei mai slabi sunt împinși la margine,
Batjocoriți și răniți mereu,
În timp ce mulți întorc privirea
De teamă sau poate din greu.

Profesorii tac uneori,
De frica celor cu bani,
Și uită că menirea lor
E să formeze oameni, nu ani.

Părinte, dacă așa te numești,
Nu lăsa timpul să treacă-n zadar,
Copilul crește lângă tine
Și are nevoie de iubire.

Vorbește-i blând și stai cu el,
Ascultă-i gândul curat,
Că timpul dat cu dragoste
Nu va fi niciodată uitat.

Banii nu-l vor face mai bun,
Nici telefonul mai înțelept,
Dar o carte citită împreună
Îi va lumina drumul drept.

Cum îl crești, așa îl vei avea,
E lege veche și adevărată,
Că rodul pomului se vede
Din grija ce i-a fost dată.

Și poate într-o zi va spune
Cu dor de anii ce-au trecut:
„Am avut o copilărie frumoasă —
Cel mai de preț lucru avut.”