Cel ce m-a creat

Cel ce m-a creat cândva pe mine,
El o viață vie-n mine-a pus,
Este numai Unul... doar El poate,
Să dea viață... El este Isus.

Călăuză-mi este pe cărare,
Ca să nu pășesc pe-un drum greșit,
El îmi luminează-ntruna calea,
Să nu fiu în viaț-un rătăcit.

Lacrimile dulci și cele-amare,
Ce-n ascuns se scurg ele mereu,
Nu sunt aruncate ci sunt strânse,
Tot de El... de Cel ce-i Dumnezeu.

Când privirea-n jos încet se-apleacă,
Cel ce mi-o ridică e doar El,
Mielul sfânt jertfit cândva pe-o cruce,
E Stăpân, El est-Emanuel.

El e Cel din zori ce îmi deschide,
Ochii după somnul liniștit,
Căci în noaptea cea de dinainte,
Tot în brațul Lui eu am dormit.

Pentru Cel ce inima azi bate,
Voi cânta mereu pe cale-un cânt,
Viața lângă El e minunată,
Chiar de-i greu aici jos pe pământ.

Pentru tine este El acelaș,
Ce-i și pentru mine-n viața mea,
Crede doar, și toate-n a Sa mână,
Lasă-le... El știe-a le purta.

Căci pe-un drum abrupt candva odată,
El o cruce și-o povar-a dus,
Cel care și astăzi poate duce,
Dă-i povara ta azi lui Isus.