CEL CE-AUDE

Eşti tu acel ce-aude chemarea minunată
Dar şi sentinţa morţii ce multora se-arată?
Să vii la pocăinţă Isus din nou te-aşteaptă
Cu lacrimi şi căinţă pe-ngusta cale dreaptă.

Eşti tu acel ce-aude semnalul de plecare
Când sfinţii-şi vor lua zborul spre slava viitoare?
N-ai vrea să te condamne vreodată-n lume fraţii
Că ţi-ai ascuns credinţa cu ale sale graţii.

Când nu vorbeşti de Domnul, de dragostea Lui mare,
Atunci iubeşti doar somnul şi-odihna trecătoare.
Complacerea ciudată în fapte de ruşine
Îţi face-acum din viaţă un lung şir de ruine.

Eşti tu acel ce-aude strigarea disperării
Din suflete distruse pe marea-nstrăinării?
Din tine se aşteaptă o rază de lumină.
Dar ce îţi este viaţa? Doar poticniri şi vină.

Eşti tu acel ce-aude a Duhului Sfânt voce
Pe care firea veche nu poate s-o sufoce?
Te cheamă-n larg pe mare să fii pescar de oameni
Acel care şi astăzi îi mântuie pe fameni.

Eşti tu acel ce-aude din cer avertismentul
Să nu-i calci în picioare pe Miel şi Testamentul?
De nu-ţi păstrezi credinţa şi viaţa fără pată
Vei da odată seamă la marea Judecată.

O trîmbiţă să sune să-ţi fie viaţa-n fapte,
Prin harul rugăciunii o rază-n plină noapte.
Ca oamenii să-L vadă pe Domnul cum apare
Urmat de sfinţi şi îngeri ca Stea strălucitoare.

Eşti sare şi lumină din zori până-n apus
Ca cei ce-ţi văd trăirea să vină la Isus?
Pe frunte purtând spinii pe cruce El răbda
Să-ţi poată da iertare şi pentru vina ta.

Eşti martor viu pe cale prin fapta ta mereu
Prin tine să-L cunoască azi mulţi pe Dumnezeu?
Eşti tu ambasadorul pentru Isus cel sfânt
Să-I duci a Lui scrisoare la mulţi de pe pământ?

Isus cel viu revine ca Mire şi-Mpărat.
Eşti gata tu, creştine, să laşi orice păcat?
Să-nfrunţi şi inerţia din firea cea de lut
Cât harul ţi se-oferă s-o iei de la-nceput?