Cel ascuns

Cel ascuns


Cel ce nu-și face propagandă
Și face, relele-n ascuns,
Și-o-ntreagă lume, azi, comandă
De-a ispitit și pe Cel Uns,

Se-ascunde-n, umbra celor care,
În stare nu-s, să dea crezare
Că lumii s-a dat Isus,
Jertfă veșnică adus.

Și-n stânga, celor, ce-și fac idoli,
Cu chip, de-argint, de lemn, sau aur
Și răutate de balaur,
El, Șarpele Cel Vechi, numit
Având, puterere-a zece bivoli.

Cu întuneric, se îmbracă,
Și-l defăimează, pe creștin,
Pe care, fioros l-atacă,
Și-l otrăvește cu venin.

Dar, creștinul e imun,
Când calcă, pe șerpi sau scorpii,
Că Dumnezeul Nostru, bun,
I-a dat, din anticorpii proprii.

Cel ce e, acum în lume,
Își pune pe ea amprente,
Aduce deșertăciune,
Și-i lasă rele suculente.

Scoate, tot, din arsenale
Ucide pentru câștig,
Lasă locuințe, goale,
Și scoate, copiii-n frig.

Cad bombe, din avioane,
Distrugând, poduri și căi,
Strigă la Isus, de foame
Oameni mari copii femei.

Zboară, părți, din omul viu
Pșmântu-i, de napalm, aprins
Când intregul necuprins,
Este, un ținut pustiu.

Oamenii-s uciși, anume,
Să-și piardă, identitatea,
Li se șterge, chip și nume,
Ard de bombe cu fosfor,

Și până la urmă mor,
Strigându-și mamele lor
Url-o clipă-n, mod cumplit,
Ca un animal rănit.

Și un tunet inferrnal,
Bubuie pe trotuar,
Zboară ziduri, din construcții,
Lovite de mari explozii.

Diavolul, omoară plozii,
Pe care-i păzesc adulții,

Oamenii, loviți de schije,
De bucăți, mari de asfalt,
Încep cât mai pot, să strige
Creeatorului Preaînalt,

Pete, mari, și bălți de sânge,
Fac, din praf, noroi și tină
Omenirea poart-o vină,
Ce doar, Domnu-o poate stinge,

A cedat, cuvintelor,
Celui rău și distructiv,
Jaf, distrugător mormintelor
Răul Cel definitiv...

Care-și, caută-n, Pământ
Focul ce-ntreține lava,
Unde ajunge în curând,
Că a omorât degeaba.

În focul. de fosfor alb,
Pătrunzându-i oasele,
Unde duhuri negre, ard,
Trăgându-și ponoasele.

Trâmbițe, se-aud de sus
Cântând, slavă Lui Isus. ! ! ! ...
Marea Sa victorie
Și veșnica-I glorie! ! ! ... .

Maria Despescu
21.93. 2022.