Cei ce-și pun nădejdea-n Domnul

Cei ce-și pun nadejdea-n Domnul, nu vor pierde niciodat,
Orice luptă-n văi venită, va fi biruită-ndat,
Căci nădejdea care-i vie, biruință va aduce,
Chiar în clipa când apare, pe cărare o răscruce.

Cei ce-și pun în El nădejdea, vor fi doar biruitori,
Vor simți divinitatea, coborâtă prin fiori,
Ei sunt plini de bucurie, chiar și-n mijloc de-ntristări,
Nu vor rătăci vre-o dată, pe a lumii reci cărări.

Cine-n El nădăjduiește, în vremi bune sau cu nor,
Nu vor fi vre-o dată-n rândul, celora care cobor,
Căci sunt cei ce au putere, pe-acest drum urcă mereu,
E puterea dăruită, de un mare Dumnezeu.

Cine crede cu nădejde, el nu este ațipit,
De-o lumină veșnic vie e mereu călăuzit,
Pe o urmă ce-i lăsată, de un mare Împărat,
Când ducea o cruce-n spate, biciuit nevinovat.

Cei ce-și pun nădejdea-n Domnul, fericiți mereu vor fi,
A lor dragoste e mare, pot în orice vremi iubi,
Sunt de milă plini întruna, ei mereu nădăjduiesc,
Și în slujba-ncredințată, niciodat nu obosesc.

Să te-ncrezi mereu în Domnul, să mă-ncred în El și eu,
Cu nădejde prin credință, niciodată nu e greu,
Domnul e mereu cu tine, nici eu nu sunt părăsit,
Ne-a deschis pe cruce calea, numai înspre infinit.

Și nădăjduind că vine, ziua când îl vom vedea,
Orice luptă e venită, nu va fi o luptă grea,
Căci nadejde-aprinde dorul, după cer și Dumnezeu,
Să nu ai vre-o clătinare, să n-o am astăzi nici eu.

Cei ce se încred în Domnul, ei de El vor fi-ntăriți,
Căci credinț-aduce pace, și mereu sunt ocrotiți,
Să rămânem jos la cruce, de nădejde plini să fim,
Doar nădăjduind în Domnul, orice luptă biruim.

Căci nădejdea-i biruință, izbăvire din necaz,
Ea coboară mâna sfântă, care șterge-orice obraz,
Ea străpunge chiar și norii, care teamă vor să dea,
Dar nu pot căci este vie, azi nădejdea mea și-a ta.

S-o avem întotdeauna, și în inimă și-n gând,
Vie... trează, și credința dată ce ne-a fost de-un sfânt,
Doar așa noi vom ajunge, la un capăt... la sfârșit,
Unde ne așteaptă Domnul, să ne dea un infinit.