Cei ce se încred în Domnul

Cei ce se încred în Domnul, ei puterea-și înoiesc,
Ca și vulturii au zborul, ca un foc aprins iubesc.

Ei nu știu ce-i osteneala, hrana lor e-un sfânt cuvânt,
Care este o putere, și în cer și pe pământ.

Cei ce inima-și păstrează, bună pentru Dumnezeu,
Nu vor ști singurătatea, El este cu ei mereu.

Ei vor mosteni și cerul, fii de Dumnezeu ei sunt,
Cu un imn al biruinței, merg spre ceruri azi cântând.

Cei ce-n lupă-ntruna lupta, fără a privi-napoi,
Pentru Cel ce-mparațește peste toate... sunt eroi.

Sunt martirii cei de mâine, ce cu El la mas-or sta,
Sunt acei care cântarea, biruinței vor cânta.

Dar și cei care suspină, care jale-adânc-o știu,
Sunt biruitorii care, au în urm-acest pustiu.

Vor ajunge-n Canaanul, Țara viselor de sus,
Vor păși pe aurite, străzi... la brațul lui Isus.

Va fi una fără capăt, fericirea cea de -tunci,
Fără coborâri... urcușuri, căi ce-s astăzi printre stânci.

Va fi doar o primăvară, ce sfârșit nu va avea,
Căci un infinit e viata, care-i după Golgota.
Amin