Ceasul mântuirii

E tânăr. Plin de viață precum un tânăr leu.
De ce-ar avea nevoie acum de Dumnezeu? ?
Viața-i stă în față, el plin de visuri mii,
Timp de pierdut nu are pe goale teorii.
-Ei, las'! Dacă există "ceva" cu-adevărat
S-or îngriji "bătrânii" să nu ajung în iad! . .
Că ei și-așa, din fire, sunt mai bisericoși,
De-ajuns sunt pentru fiii lor tineri, păcătoși;
Mai zic o rugăciune acolo pentru mine,
Și las' că pân' la urmă, probabil, c-a fi bine!
Asta în caz că viată dincolo chiar există!
Credința nu-i de mine, e-o ocupație tristă!
Pentru bătrâni e bună, e pură consolare,
Dar pentru mine-i zero, sunt tânăr, ce rost are? . .
*
Ce ieftină gândire... atât de deplasată. .
Mai bine se-nțelege de-i exemplificată:
Pot orișicând părinții și pentru el mânca,
Iar el chiar fiind departe tot se va sătura;
I se va face foame, din greu chiar de-ar munci?
Pentru băiet părinții de-ndat' se vor nutri!
Iar el, minune mare, se va-ntrema pe loc!
Primind forță, mâncare, lucra-va mai foc!
*
O glumă deplasată vă pare, nu-i așa?
Departe fiind de alții, poți pentru ei mânca? ?
E-o tehnică iubită de zeci de fani și fane,
Ba nu, de mult mai mulți chiar, de mii, de milioane! (Sau chiar de miliarde)
*
Trec anii. El devine din ignorant, ateu:
Nu crede-n existența Domnului Dumnezeu!
Aduce chiar subiectul, râzând cu toți stricații,
Și precum el, aidoma, păcătuiesc și alții!
Apoi, vine și plata păcatului lor greu
Iar lumea se întreabă: "Dar unde-i Dumnezeu? ? . ."
Urgia când lovește, e Dumnezeu de vină
Pentru cei ce respins-au ofranda Sa divină? ?
De ce dar pân-atuncea stricații Îl râdeau?
De ce dar pân-atuncea Îl tot batjocoreau?
***
Sfârșitul e aproape. Păcatul e la culme.
Și tot mai mult durerea va crește jos, în lume;
Fierbe în teasc mânia Celui ce-i veșnic Sfânt
Iar pașii Lui pe Terra se văd și se aud!
Dar nu pentru mânie am fost noi rânduiți
Ci pentru bucurie, fiind ai Săi iubiți!
De-aceea nu vă temeți de ceasul încercării
Căci voi veți fi în slavă, în straiele serbării!
Fecioarelor, fiți gata, cu candela aprinsă,
Fiți gata de plecare, căci masa e întinsă!
V-așteaptă sus tot cerul, să-nceapă sărbătoarea,
Să-nceapă bucuria eternă și cântarea!
Nu vă pierdeți credința acum chiar, la sfârșit,
Căci ceasul mântuirii aproape c-a sosit!