CEASUL ÎNCERCĂRII

CEASUL ÎNCERCĂRII

Păzind cuvintele răbdării
Tu treci senin clipa-ncercării
Primind salvarea aşteptată
Din slava cea imaculată.

Atât de-aproape este ceasul
În care auzi-vom glasul
Când Mirele ceresc striga-va
Spre-ai Lui ca să le-arate slava.

Se vor deschide-atunci morminte
De fiu, de fiică, de părinte,
Şi vor zbura cu toţi spre soare,
Spre Ţara plină de-ndurare.

Acolo nu mai este moarte
Şi nici păcat sau slăvi deşarte.
Acel ce viaţa noastră ştie
Ne-aşteaptă-n Cer cu bucurie.

El ţine uşa larg deschisă
Cea pentru Patria promisă.
Prin Jertfa Sa Isus e Uşa
Păcatului strivind cătuşa.

Iar dacă azi n-avem putere
El pune-n noi duh de-nviere.
Un Înger sfânt e-a noastră pază
Când conştiinţa noastră-i trează.

Să nu-I tăgăduim Cuvântul
Ci să-L slujim cu tot avântul
Făcând din jertfă ascultarea
Pe calea crucii cât e zarea.

În luptele noastre cu unii
Din sinagogile minciunii
Doar Adevărul ni-i deviza
Oricât de mare ar fi criza.

Păzind cuvintele răbdării
Când treci prin ceasul încercării
Poţi să-nţelegi ce bunătate
Ne-arată Dumnezeu în toate.

Păstrând în inima curată
Iubirea Lui cea minunată
Noi vom primi în cer cununa
Prin Domnul sfânt pe totdeauna.

„Eu vin curând!”, Domnul ne spune
Ca un răspuns la rugăciune.
Şi Duhul Sfânt prin noi Se roagă
Când Îi dăm viaţa Lui întreagă.

Să ne silim prin roada noastră
Ca să-nflorim ca floarea-n glastră.
Şi frumuseţea şi parfumul
Spre noi să-I netezească drumul.

Amin! Amin! Vino Isuse
La sfinţii Tăi din vremi apuse!
La cei din vremea de pe urmă
Pe care dorul Tău îi scurmă!

Când Tu Îţi vei chema Aleasa
Şi sfinţii Îţi vor umple Casa,
Ca şi tâlharul de pe cruce
Spre Tine toţi ai mei să urce.

Adu-Ţi aminte şi de mine
La Râul apei cristaline!
Să fiu şi eu la Pomul Vieţii
Cu toţi martirii şi profeţii!