Cea mai bună căsnicie

Cea mai bună căsnicie
Este căsnicia-n care
Zestrea fetei stă-n credință,
În smerenie și-n umilință,
În iubire și-nfrânare,
În supunere și-n ascultare.

Căsnicia-i ca și școala,
Bună pentru cel cinstit.
Ea-l ajută ne-ndoielnic.
El cu ea va fi mai vrednic,
Mai bogat și mai iubit,
Dacă-i ajutorul potrivit.

Dar e rea la cel nevrednic,
Căci cu ea va face rău
Și mai mult ca fără-aceasta.
Își va întrista nevasta
Și pe cei din jurul său.
Mai bine rămânea flăcău.

Dacă nu se ține seama
De dorința unei fete,
Multe inimi au să plângă
Și vor suferi pe lângă...
Au să rabde și regrete.
Asta nu se șterge cu-n burete.

Cine își mărită fata
După-un om ce nu-l iubește
Nu este un tată vrednic.
Are să regrete veșnic
Fapta rea ce-o săvârșește.
Singur fiica-și osândește.

Când căsătoria
Nu e un izvor de bucurie.
Ea e un izvor de lacrimi
Cum nu poți ca să-l exprimi,
De poveri și sărăcie,
De regrete-o veșnicie.

Cel care se leagă veșnic,
Mai întâi, să caute bine.
Scurtă este bucuria,
Lungă este veșnicia.
Și sunt lungi ale ei suspine,
Dacă nu veghezi, creștine.

Nu pot fi-ntr-o căsnicie
Nici mai mari nepotriviri
Să le-nece dragostea,
Nici mai rele ca acelea
Dintre crezuri și iubiri
Care-aduc doar amăgiri.

În zadar, e plin pe-afară
Când nu-i chibzuință-n casă.
Unde nu e chibzuință,
Chiar dac-ar avea dorință,
Risipirea zdrențe lasă
Și lipsă de pâine pe masă.

Prea târzie-i chibzuința
Când ai dat de fund la oală.
Chibzuiește când e plină.
Roagă-te să ai lumină!
În zadar, vezi când e goală
Și copiii merg la școală.

Sluga ți-o cunoști la muncă.
Ruda-n vreme de urgie.
Prietenu-n nenorocire,
Vezi de-i sincer, cu iubire.
Iar soția-n sărăcie,
Vezi de-ți face bucurie.
Amin.
(Miercuri, 30 decembrie 2020)