Ce ușor mi-ar fi azi drumul

Ce ușor mi-ar fi azi drumul, de ar fi fără suspin,
De-ar fi gustul suferinței, dulce nu ca un pelin,
De n-ar fi tristețea care, mă frământă ea mereu,
Aducând-umi Doamne-n cale, greul ce îl duc prea greu.

Și a mea călătorie, ce ușoară ea ar fi,
Dacă valurile mării, ooo... Isuse n-ar veni,
S-o oprească pe cărare, cât de iute ar zbura,
Doamne-a mea călătorie, pe pământ spre Țara Ta.

Pasul meu pe drumul crucii, mai ușor el ar păși,
Dacă piedicile puse-n fața lui nu s-ar ivi,
De-ar fi Doamne numai soare, fără ploi, furtuni sau vânt,
Mai ușoară mi-ar fi calea, ce-o parcurg pe-acest pământ.

Dar Isuse-a mea dorință, este Doamne una bună? ,
Când dorește-a mea ființ-o cale fără de furtună,
Fără greul ce odată, Tu l-ai dus pe-acest pământ,
Fără murmur, cu iubire coborând din cerul sfânt.

Oare calea ce-i dorită, astăzi de sufletul meu,
Mă va duce ea vre-o dată, lânga Tine Dumnezeu? ,
Este cea care sfârșește, dincolo de nori, de zare? ,
Sau e calea ce-mi scufund-a mea ființă Doamne-n mare.

Ooo... Isuse, ooo. . preasfinte, nu privi a mea dorință,
Du-mi pe calea care-i bună, sufletul și-a mea ființă,
Du-mă pe aceea care, sus în ceruri ea sfârșește,
Și de-i grea rămâi cu mine, când ființa-mi obosește.