Ce slab te-arăţi

Ce slab te-arăţi spre Dumnezeu atunci când nu-I poţi duce
cu bucurie nici un jug şi nici un strop de Cruce,
când laşi şi partea ta pe-acei cu partea cea mai mare!
Ce slab te-arăţi spre Dumnezeu când cauţi cărări uşoare!

Cât de puţin ştii pe Hristos când din a Lui cuvinte
nimic din miezul lor profund nu poţi să iei aminte,
când le-nţelegi firesc şi-ngust, cu-o tristă uşurinţă!
Cât de puţin ştii pe Hristos când mic eşti în credinţă!

Ce greu loveşti în Duhul Sfânt când strici a Lui Lucrare,
când îi dezbini pe fraţi, lucrând mereu cu neascultare!
când nici un sfat nu vrei să-asculţi, când strici cărarea dreaptă!
Ce greu loveşti în Duhul Sfânt şi ce blestem te-aşteaptă!

Cunoaşterea lui Dumnezeu îţi cere-aşa credinţă,
încât să-ţi fie-un foc ceresc întreaga ta fiinţă
şi adâncirea în Hristos îţi cere-o curăţie
Cum şi în tine, şi în El, un duh ar fi să fie.

Iar umplerea cu Duhul Sfânt aşa viaţă-ţi cere,
încât să fii un vuiet blând la orice adiere.
Atunci şi roadele-I, din plin, în viaţa ta se-arată
şi-abia atunci credinţa ta e cea adevărată. Amin