Ce scumpa-i rugaciunea!

Ce scumpă-i rugăciunea!

Ce scumpă-i rugăciunea
când mă trezesc din somn
Făptura-mi liniştită
se-nalţă la-l meu Domn.

Şi tihna e supremă
mă lasă să-i vorbesc
Să mă destăinui dulce
cu gândul ce-l nutresc.

Întâi îi dau cinstire
că-i Domn şi că există
Că e Stăpânul vieţii
că nu vrea lumea tristă...

Că n-are-asemănare
în Universu-ntins
E forţa ce conduce
cu El sunt neînvins.

Şi stau în adorare
în starea consternată.
Doresc să nu sfârşească
extazul niciodată.

Aduc apoi în rugă
nevoia celor mulţi
Nevoia mântuirii
te rog să mă asculţi.

Nevoia de Scriptură
cu farmecul din ea
Ce-nvaţă nemurirea
când omul va-nvia.

În Duhul merg ’nainte
curaj să spun am prins
De dragii mei din casă
de dorul lor aprins.

Să cer în umilinţă
la sfintele-i picioare
Ca grija Lui cerească
pe toţi să-i înconjoare.

Nu uit să zic de fraţii
de-o trudă şi-o simţire
Păzească-i braţul Lui
cu-o sfântă ocrotire.

În mila Lui cea mare
ferească-i de-ntinări
Să meargă cu credinţă
pe sfintele cărări.

La urmă păcătosul
cel mai nevrednic rob
Ce-a fost odată-n tină
doar un netrebnic ciob,

Ridică doar privirea
Cu tremur şi ardoare
"Fă-mi Tu Părinte parte
de zilele cu soare.

M-ajută să fiu sarea
şi-a Cerului lumină
Să fiu tot timpul vrednic
de voia Ta divină.

Iar de-o veni furtuna
cu mugetul ei groaznic
Cu vânturi ce doboară
cu valul ei năpraznic,

Atuncea dă-mi putere
să stau la suprafaţă
Să pot vedea-ncurând
o nouă dimineaţă."

Ce scumpă-i rugăciunea
din somn când mă trezesc
Mă poartă cu tandreţe
la limanul îngeresc.

gc/ti