Ce minunata-i, Doamne, a Ta iubire!

CE MINUNATA-I, DOAMNE, A TA IUBIRE!


- Doamne, de ce răzvrătirea țâșnește
Și cu otrava mâniei în inimi lovește?
De ce din orizont soarele dispare.
Și speranța vieții nu mai răsare?

- Nu te uita la stele, privește lumina.
În razele ei îți găsești tihna.
Ascultă Cuvântul mângâierii divine.
Și vei găsi pacea ce-n viață te ține.

Afla-vei iubirea ce nu obosește
Și curge într-una și nu se oprește.
Găsi-vei neprihănirea în jertfă dată.
Și n-o vei mai pierde niciodată.

- Doamne, Tu ști cât de mult am greșit.
Și câte inimi le-am străpuns și lovit.
Tu ști Doamne, că n-am vrut să rănesc,
Tu ști Doamne, cât de mult îi iubesc.

Îndură-Te, Doamne, fă unitate,
Lucrările Tale, să nu fie uitate.
Revarsă mântuirea peste copiii mei.
Și umple-le inimile cu a iubirii scântei.

Să curgă râul dragostei divine,
Să alerge, Doamne, cu toții la Tine.
Să cunoască Harul mântuirii,
Revarsă zile senine cu ploaia iubirii.

- O inimă deschisă, ce mă dorește,
Întotdeauna iubirea mea o găsește.
Nu pot intra dacă ea e încuiată.
Nu am forțat și nu forțez niciodată.

Cel ce mă caută, mă găsește precis.
Nu sunt o nălucă, nu apar doar în vis.
Cine mă iubește, cunoaște al Meu glas.
Și știe că merg cu el, pas cu pas.

Cel ce crede în Mine, ajutorul îmi cere.
Și-n lucruri mărunte și-n ce n-are putere.
Nu merge pe drum, fără să mă cheme.
Își pune nădejdea în Mine, în orice vreme.

E ceva cu neputință pentru Mine?
Nu fac nimic cu forța, aștept voia ta, ști bine.
Dacă cererea ta, nu e după voia mea,
Nu are cum, înaintea mea, să stea.

Dacă cererea ta, ajunge la Mine.
Împlinesc totul împreună cu tine.
Chiar dacă întârzie răspunsul Meu.
Nu uita, lângă tine Eu sunt tot mereu.

- Doamne, iartă-mi îndrăzneala,
Nu-mi ține înseamă nebuneala.
Dacă vezi că rătăcesc, Tu mă oprește,
Când întunericul vederea-mi orbește.

Risipește întunericul meu, să văd clar
Cum lucrează de minunat al Tău Har.
Mi-e scârbă de mine, de nebunia mea.
Ți-am estimat greșit, Doamne, puterea.

Am umblat hai-hui ca o nebună,
Și-am lăsat Eul, să mă răpună.
Am neglijat Cuvântul Tău minunat.
Și-încet, încet... m-am depărtat.

Mă plec smerită în rugă fierbinte,
Înaintea Ta, Divin, scump Părinte.
Iertare revarsă cu ploaia îndurării,
Cu picăturile mari ale răscumpărării.

Acoperă-ne cu mantia albă a mântuirii.
Revarsă fulgii mari albi ai iubirii.
Îmbrățișează-ne cu brațele Tale părintești,
Învăluiește-ne cu aripile Tale să ne ocrotești.

Slăvit să fie Numele Tău Prea Sfânt,
În veci de veci în cer și pe pământ.
Slavă Ție, Doamne, Slavă și Mărire.
Ce minunată-i, Doamne, a Ta iubire!