CE-MI MAI LIPSEŞTE?

CE-MI MAI LIPSEŞTE ?

Ca şi tânărul bogat
Am pornit în căutare.
Mă gândesc şi-mi pun mereu
Multe semne de-ntrebare :

Cine sunt ? De ce trăiesc ?
Care-i sensul vieţii mele ?
Pot să spun tot ce gândesc
Despre oameni, despre stele ?

Ce ascunde-un fir de praf
Dus de vânt pe-ntinsa vale ?
Viaţa mea e doar un vraf
De senzaţii personale ?

Pentru cine-alerg mereu ?
Ce speranţă mă animă ?
Ce vesteşte-un curcubeu
Sus pe bolta cea sublimă ?

Ca s-ajung în Paradis
Ce-mi mai trebuie în viaţă ?
E destul să cred ce-i scris,
Sfânta cerului povaţă ?

Ce-mi lipseşte ca să fiu
Om perfect, fără greşeală ?
Strig … mi-e sufletul pustiu …
Inima mi-atât de goală !…

Pe savanţi i-am consultat
Prin ştiinţă să-mi arate
Unde, cum am eşuat
Căutând răspuns la toate ?!…

Psihiatrii dau din umeri.
Filozoful oboseşte.
Mintea e-un pustiu din Numeri
Unde gândul rătăceşte.

Cine îmi va da răspuns
Căutărilor febrile
Când mi-e sufletul străpuns
Săptămâni întregi de zile ?!

Pesimist pornesc la drum
Căutând doar o lumină.
Totul pare praf şi scrum
Pentr-un suflet plin de vină …

Educaţia din şcoli
m-a-nvăţat secretul vieţii :
”Să fii harnic, să te scoli
chiar din zorii dimineţii!”

Munca-ntr-adevăr e-un dar
Pentru cel care transpiră.
Cât au strâns pentru hambar
Mulţi prin ea se fericiră.

Dar din nou pe gânduri dus
Am rămas eu, cel din urmă,
Ca un pui de cerb răpus
Care s-a pierdut de turmă.

Dar deodată un fior,
Un suspin de rugăciune
Ca o rază dintr-un nor
Mi-a vorbit cu-nţelepciune.

Nu L-am cunoscut pe loc.
Inima-mi dorea s-asculte
Glasul Său era un foc
Şi un val de ape multe.

Mi-a vorbit pe înţeles :
-”Doar un lucru nu e-n tine.
Vinde tot ce ţi-ai ales
Şi-apoi vino după Mine!”

N-am mai fost o clipă trist
Chiar trecând şi prin durere.
Eu ştiam că era Crist
Miel slăvit prin Înviere.


*****




16 aprilie 2002