Ce mare-ți este măreția

Ce mare-ți este măreția, ești Dumnezeu de necuprins,
E nesfârșită bucuria, când Tu cobori... e-un foc aprins.

Ce mare ești și-aici și-n ceruri, și dragostea ce Tu o ai,
Din ea Isuse... tuturora, oricând... oriunde poți să dai.

Ce mare ești... nimeni ca Tine, vre-o dată el nu poate fi,
Nemărginita bunătate, e doar a Ta ea zi de zi.

Iubite Domn! ! ... a Ta iubire, pe cruce sus s-a arătat,
Când pentru noi... fără de milă, ai fost în cuie agățat.

Ce minunat e răsăritul, când soarele pe cer îl pui,
Și luna Doamne te ascultă, răsare-atunci când Tu îi spui.

Și stelele, furtuna, vântul, de Tine-ascultătoare sunt,
Căci numai Tu poți fi Stăpânul, e ceru-al Tău... și-acest pământ

La glasul Tău se mută munții, și apele devin uscat,
Atunci când strigi... întreg pământul, îți este Ție închinat.

Ce mare ești... Păinte-al slavei, al îndurărilor de sus,
În mâna Ta e răsăritul, dar și a vremii grele-apus.

Tu poți să faci să tacă timpul, să faci din flăcări slujitori,
Dai grai și pietrelor tăcute, când ești chemat... îndat cobori.

De Tine-s toate-ascultătoare, căci peste toate-Mpărățești,
De Tine sunt toate create, Tu printre toate... mare ești.

Al Tău e cerul plin de stele, mireasma florilor e-a Ta,
Ca să-nflorească fără Tine, vre-o dată Doamne n-ar putea.

Al Tău e timpul dar și ziua, în care Tu vei reveni,
Și hotărârea e La Tine, la ceruri când ne vei răpi.

Căci Tu ești Cel care pe toate, le știi mărite Împărat,
Tu ești Cel mare, și puterea, ce viață-n dar nouă ne-a dat.

Ce mare ești... la Tine-i harul, cu El ne-ai binecuvântat,
Doar Tu cobori cu cercetare, ești vrednic doar de lăudat.

Ești începutul și sfârșitul, căci printre toate mare ești,
Prin toate cele ce-s venite, doar Tu mereu împărățești.

Ești Împăratul veșniciei, pământul este tot al Tău,
Căci și peste pământ ești Doamne, mare Stăpân... ești Dumnezeu.
Amin