Ce mare sărbătoare, când Duhul sfânt coboară

Ce mare sărbătoare, când Duhul sfânt coboară
autor. Diana (G. U)

Ce mare sărbătoare, când Duhul sfânt coboară,
În ziua cinzecimii, ca și în prima oară,
Când mulți se adunară, simțind o cercetare,
Căci Duhul sfânt când vine, e bucurie mare.

Din cer se auzise, un tunet când deodată,
Veni de sus puterea, de foc ca o săgeată,
Și cei de laolaltă, au fost de Duhul sfânt,
Umpluți cu-a Lui putere, în alte limbi vorbind.

Era încremenită o mare adunare,
Căci cei plini ei de Duhul, erau sub cercetare,
Strigau de bucurie, plini doar de Duhul sfânt,
Îl lăudau pe Domnul, mereu numai plângând

Atunci se împlinise, ce-a fost vestit odată,
Că-n ziua cea din urmă, va fi de sus lăsată,
Peste orice făptură, puterea Celui sfânt,
Cum El făgăduise, făcând un legământ.

Și astăzi se mai vede, acea mare lucrare,
Ce s-a văzut în ziua, de mare sărbătoare,
Și astăzi mai coboară, să lase Duhul Său,
El ne-a promis și credem, căci este Dumnezeu.

Și azi mai cercetează, în scris atunci lăsa,
Că-n zilele din urmă, de sus El va turna,
Din Duhul Său putere, peste copiii Săi,
Peste bătrâni și tineri, cei mari și mititei.

Scriptura se-mplinește, cuvânt azi cu cuvânt,
Și astăzi mai botează, Isus cu Duhul sfânt,
Și astăzi mai coboară, săgeți de foc de sus,
Căci veșnic este Domnul, e neschimbat Isus.
Amin