Ce mare har!

Ce mare har să pot pricepe
Ce genii nu au priceput,
Ce minunat să port în suflet
Ce milioane n-au avut.

Cum oare dintre zeci şi sute
Pe mine, Doamne, m-ai ales?
Cum de-am putut deschide eu -
Încătuşat de-al vieţii mers?

De unde atâta virtute,
La omul aşa decăzut?
De unde atâta răbdare
Cât pentru mine ai avut?

Nu-i chip ca omul să răspundă,
La nesfârşitele-ntrebări.
Primindu-L doar, poate cunoaşte,
În viaţă sfintele urmări.

Ce mare har să poţi pricepe
Ce genii nu au priceput,
Ce minunat să porţi în suflet
Ce milioane n-au avut.