Ce mare ești

Ce mare ești... și-a Ta iubire, e fără margini ea mereu,
Ce mare ești... și-a Ta putere, n-o are nimeni Dumnezeu,
Ea este-n floarea ce-nflorește, în muntele ce-i înălțat,
Ce mare ești Isuse Doamne, și ești atât de minunat.

Ce mare-i dragostea divină, poate cuprinde orice zi,
În nopți ea este nelipsită, în ele pot a te zări,
E dulce ca un fag de miere, iubirea ce mereu o ai,
Tot doar iubind Isuse Doamne, azi tuturora Tu o dai.

Ce mare ești... nimeni ca Tine, nu este-n cer nici pe pământ,
Tu poți cuprinde universul, tu poți cuprinde orice gând,
Tu poți opri astăzi și timpul, dar poți pe el și a-l grăbi,
Ca să aduci o vreme care, vre-o dată nu se va sfârși.

Ce mare ești Tu Domn al păcii, pământu-l porți pe brațul Tău,
Pădurea, mare, stele, lună, să le-ngrijești nu-ți este greu,
În orice colț te văd pe Tine, în toate doar Tu te găsești,
Căci un întins frumos de ceruri, și-acest pământ îl stăpânești.

Ce mare ești... iubire vie, ce mare este mila Ta,
Nu obosești Tu niciodată, o omenire a ierta,
Dai viață azi... Tu Domn al vieții, acelor ce ei nu te știu,
Tu izvorăști belșug de toate, pentru acei ce-s în pustiu.

Ce mare ești... ca-n începuturi, așa mereu vei rămânea,
Căci Tu ești Domn al mântuirii, doar Tu ești Cel ce-o poate da,
Doar Tu-aduci norii de zăpadă, doar Tu și munți-i muți de vrei,
Doar Tu legi răni, dai alinare, schimbi inimile celor răi.

Ca Tine nimeni... niciodată, n-a fost și nici nu va mai fi,
Doar Tu ești cel mai... cel mai mare, doar Tu-ai putut a te jertfi,
Căci Tu iubești fără de margini, în toate mare ești... mereu,
Tu Domn al mântuirii noastre, ești unul... mare Dumnezeu.