Ce mangaiere...

Ce mangaiere...

ce mangaiere si ce onoare,
ce mangaiere, ce har nespus,
sa fii in tara nemuritoare,
sa vezi cararea cu crini in floare
pe unde-odata trecea ISUS...
ce duiosie, ce dulce slava,
ce frematare, ce clipe de har,
sa stii ca-n orice fitut de iarba
e poate taina cea mai grozava,
e-un strop de sange de pe Calvar...
ce maretie, ce plinatate,
din rasarit pana-n zari de apus!
ce stalpi de slava, ce culmi ciudate,
ce scari de templu si de cetate
pe unde-odata plangea ISUS...
ce fericire s-asculti balada,
cantecul marilor in asfintit,
cand spune iarasi Tiberiada
cum valuri grele, cerandu-si prada,
la glasul tainic au amutit;
ce-nfiorare sa urci pe scara,
in priveghere alaturi de frati,
s-asculti halel-ul din sfanta seara,
cand noaptea blanda ne spune iara:
- ACESTA-I TRUPUL...
luati, mancati...
ce val de haruri, ca valul marii,
plin de Duh Sfant sa privesti Golgota,
s-asculti cum urca din nou calaii,
sa simti in suflet suspinul zarii
si-un scrasnet aspru de cruce grea...
ce-nviorare, ce dragi icoane,
ce bucurie in EMMANUEL,
sa vezi popare-n lungi coloane
cum vin pe aripi de peste-oceane
sa vada slava lui Israel!
o, cum va plange strangandu-si rodul
casa lui David curand cu-ai sai;
va plange Natan, chemand norodul,
va plange Levi purtand efodul,
si plin de lacrimi va sta Simei...
ce rau de slava, ce revarsare,
cum Zaharia prin Duhul ne-a spus,
cand peste culmea de la-naltare,
cu mii de ingeri si sfinti din zare,
se va intoarce aici ISUS!
ce fericire cand vestitorii
vor cobora peste Ierusalim
cand de pe norul de har si glorii
maret striga-vor nemuritorii:
IESUA MALEK ha IEHUDIM!

AMIN