Ce mai har ne dai de sus

Cerne Domnul pe pământ
Frumuseți divine,
Fluturaşii albi de nea,
Îmi dau stări de bine.
Lacrimi înghețate, mii,
Balansând, coboară,
Peste munți, peste câmpii,
Într-un prag de seară.

Ce mai har ne dai de sus,
Dumnezeu Preasfinte,
Câte ar mai fi de spus,
Dar nu am cuvinte!
Prin Logos totu-ai creat,
Cer, pământ şi ape,
Ziua sfântă de Sabat,
Sufletul s-adape!

Luminițe argintii,
Cad pe-a mele pleoape,
Un sărut din veşnicii,
Dragoste Agape.
Ninge, ninge liniștit,
Peste-ntreg pământul,
Bobu-n brazdă stă pitit,
Ca să-i vină rândul.

Învelișul temporar,
Tot mai mult îl strânge,
Însă nu e în zadar,
Jertfa-i ca de sânge.
Doar o vreme, două, trei,
Va mai sta sub glie,
Vino Doamne să îl iei,
Sus în veșnicie!

Pătură albă de nea,
Binecuvântare,
Haină pentru vremea rea,
Roade în hambare!
Ninge Doamne peste noi,
Să dăm roade multe,
Duhul Sfânt pună altoi,
Glasul să ne-asculte!

Să fim bine ancorați,
Pentru ce-o să vină,
Suntem binecuvântați,
Căci avem Lumină!
Când zăpada s-a topi,
Să privim în zare,
Ceru-ntreg va străluci,
Ce îmbărbătare!

Ciclul vieții e mereu,
Ca un carusel,
Dar cu noi e Dumnezeu,
Domnu-Emanuel.
Ninge, ninge pe pământ
Cu iubire sfântă,
Cel ce crede în Cuvânt,
Bucuros Îi cântă!

09/01/19, Barcelona -Lucica Boltasu