Ce loc minunat

Eram pe un petec de cer amândoi
Eu, lutul, schimbat la cerescul Cuvânt,
Şi Cel ce veni să mă ia înapoi
În ţara cea sfântă să fim numai noi
La locul ceresc de El pregătit!

Acolo voi fi unde-i pace deplină
Şi dragoste-ai jocul trasat de Isus,
Acolo toţi sfinţii trăiesc în lumină
Iar lutul din nou se transformă în tină
Doar duhul e cel ce se duce în sus!

Eram pe un petec de cer şi priveam
Cum urcă înspre boltă fiinţe cereşti,
Acolo pe Domnu-n văzduh admiram
Privire-Ai măreaţă cu drag o priveam
Cântându-I cu sfinţii cântări îngereşti,

O Doamne ce loc, ce splendori minunate,
Ce cântec măreţ cântat fiind de sfinţi,
Va fi sus în cer când scăpa-vom de moarte
Şi fi-vom noi duşi pe întinderi înalte
Schimbaţi fiind în fiinţe cereşti îmbrăcaţi!

Acolo pe veci vom trăi în splendoare
Cu Cel care viaţa şi-a dat pentru noi,
În ţara de veci unde nu e durere
Ci sufletul trist va primi mângâiere
Acolo vom uita căci am fost în nevoi.

11.02.2010