Ce-i viata omului?

M-am intrebat ce-i viata omului
Oare nu-i ca frunza pomului?
Cand e soare si frumos
Nu se gandeste c-ar putea sa pice jos.

E vesela si e zglobie
Si-aude tril de ciocarlie,
Fluturi mii,albine sute
Zilnic vin sa o sarute.

Vantul cald usor adie
Si miroase-a iasomie,
ln vazduh pluteste-o papadie
Totul este armonie!

Dar stai!...Se vad norii la apus
Soarele viteazul s-a ascuns.
Vantul acum bate furios
Frunza noastra cade jos.

De parca nu ar fi de-ajuns
Ca zace pe pamantul rece,
Se-apropie si-o gloata de copii
Care chiar pe-acolo trece.

O calca in picioare fara mila
Ea se zbate,plange ca si o copila.
Cine poate sa m-ajute?
...Dar nu-i nimeni s-o asculte.

Asa ii si viata omului
Ca si frunza pomului,
Cand e soare si e bine
Doamne cam uitam de Tine,

Dar cand se-apropie furtuna
Te chemam Doamne intr-una.
Ai mila te rugam de noi
Sa fim cu Tine si cand e soare
Si cand sunt ploi.