Ce-i viața mea fără de Tine

Ce-i viață mea fără de Tine,
Ar fi ea doar un timp pierdut,
Ce ar sfârși în veșnicia,
Ce de dureri m-ar face mut.

Ar fi prăpastia în care,
Mereu eu doar aș rătăci,
Căci Doamne-o viață fără Tine,
Nici un nimic nu poate fi.

Ce-aș fi fără a Ta iubire,
Pe care drumuri m-aș afla,
Al cui aș fi Isuse Doamne,
De n-ar sta ceru-n fața mea.

De nu m-ai ține Tu de mână,
Pe unde oare-aș zace eu,
Căci Doamne singur... aș fi unul,
Ce este fără Dumnezeu.

Ce-aș fi fără de bunătatea,
Ce-o văd în toate zi de zi,
Fără lumina Ta Isuse,
Pe unde oare aș păși.

Aș fi pe căi fără vre-o țintă,
Aș fi pe căi ce sunt doar reci,
O frunză-n ele-ngălbenită,
De lângă mine dacă pleci.

Ce-aș fi Isuse-n drumul vieții,
De nu aș fi pe drumul Tău,
Preasfântule ce-aș fi eu oare,
De nu ai fi Tu Domnul meu.

De nu mi-ai ține-a mea privire,
Spre cerul veșnic minunat,
Spre ce-aș privi oare în viață,
Spre ce oare m-aș fi-ndreptat.

Să fiu o clipă fără Tine,
Eu nu aș vrea căci eu doresc,
O viață-n doi, doar împreună,
Să fim Părinte sfânt ceresc.

Aș vrea mereu cu Tin' de mână,
Să fiu aici jos pe pământ,
Numai cu Tine voi ajunge,
Unde azi zboară al meu gand.

Ce-i viața mea fără de soare,
O Doamne Tu nu o lăsa,
Să treacă-n bezna care este,
O veșnicie chiar și ea.

Rămâi mereu a mea lumină,
Căci vreau să-mi luminezi mereu,
Un drum spre slăvile divine,
În ele vreau s-ajung și eu.