Ce-i viata mea?

Ce-i viata mea?

Ce-i viata mea? M-am intrebat adesea,
Cu pasii mei ce fel de drum croiesc,
Pentru ce dor imi arde-n piept iubirea,
E Duhul Sfant sau ma robeste firea,
Alerg spre cer, sau inapoi privesc?

Cine sunt eu sa caut mereu ce-mi place?
Si ce sunt eu sa-i judec pe ceilalti?
Cand tot ce-i jos eu stiu curand va trece,
Iar vesnicia unde-o voi petrece,
Voi fi-ntre sfinti, sau cu cei lepadati?

De ce sa pier cand pot primi cununa,
De ce sa stau neroditor, sleit,
Cand pot sa fiu cu El pe totdeauna,
In cerul sfant dar si aici si-acuma,
Umbland cu Domnul meu supus, smerit.

Ce-i viata mea pe langa vesnicie?
Un abur in oceanul infinit.
Dar fa Isus, credinta mea sa fie,
O punte inspre-a Ta imparatie,
Si-n cerul Tau cu drag sa fiu primit.

De ce sa merg pe cai intunecate,
De ce sa umblu trist, dezorientat?
Caci Tu-ai murit ca toti sa aiba parte,
In jertfa Ta-i iertare de pacate,
Pe cruce Doamne-n sange m-ai spalat.

Chiar de-as avea tot aurul din lumne,
La ce folos cand sufletu-mi pradez,
De ce sa pier cand pot primi un nume,
Ce-i mai frumos ca orisice renume,
Si pe-al iubirii Print sa Il urmez.

De ce sa plang si sa privesc in urma,
Cand pot spre Domnul astazi sa privesc,
Caci in curand va fi-Un Pastor si-o turma,
Din toti ce au calcat pe a Lui urma,
Vor fi cu El in raiul cel ceresc.

Ce-i viata ta pe langa vesnicie?
Si care-i tinta, pentru ce traiesti?
Azi poti sa ai tu haina ta curata,
Si-Un Dumnezeu caruia sa-I spui Tata,
Prin Fiul Sau, iertare sa primesti!