Ce har măreț și minunat

Ce har măreț și minunat, din ceruri se coboară,
Ne mângâie prin Duhul sfânt, și-o cale mai ușoară,
Ne face el căci ce-i de sus, este-o dumnezeire,
De sus ce vine pentru noi, e plin doar de iubire.

Ce har măreț e auzit, căci încă ne vorbește,
De pe un tron măreț și sfânt spre noi El mai privește,
Mai cercetează și acum, mai dă și azi iertare,
Căci harul Celui ce e viu, e plin de îndurare.

E plin de milă, bucurii, ne-aduce el lumină,
E harul cel din veșnicii, din Țara cea divină,
Ce îl simțim adeseori, din ceruri cum coboară,
Ne-aduce vindecări cerești, e cel ce ne-nvioară.

Ce har preasfant și minunat, și azi ne însoțește,
Blândețea Lui când triști suntem, îndat ne-nveselește,
El este harul ce-i adus, de sus... din veșnicie,
În inimi el mereu ne-a pus, o mare bucurie.

E harul de sub tronul sfânt, ce fără încetare,
Azi curge din izvorul viu, ce-aduce cercetare,
El este-atât de minunat, prezența sa divină,
Din ziua plină ce-i de nori, va face-o zi senină.

Căci plin el este de puteri, și nouă ne aduce,
Pe drumul vieții să luptăm, când suntem la răscruce,
E harul veșnicei iubiri, ce nu se mai sfârșește,
De el cine-i atins... vre-o dat, el nu se ofilește.