Ce har măreț și minunat

Ce har măreț și minunat, din zorii dimineții,
Să văd lumina-n răsărit, să văd splendoarea sa,
Să văd pe raze cum cobori, să ștergi urma tristeții,
Și să pornesc înspre apus, purtat pe mâna Ta.

Ce har măreț să îmi asculți, mereu a mea strigare,
Să te cobori din slăvi cerești, să îmi aduci mereu,
Iertare și iubirea Ta, dar și acea-ndurare,
Când ajutorul Tău primesc, să nu îmi fie greu.

Ce har măreț Isuse sfânt, să-mi dai a Ta iubire,
Ca eu s-o am când cei mai mulți, nu pot azi a iubi,
Când mulți cobor eu urc spre cer, spre marea nemurire,
Căci vreau cu Tine-n veșnicii, o veșnicie-a fi.

Ce har măreț e harul Tău, ce-l lași azi peste mine,
Să pot de jos să mă ridic, să lupt din nou mereu,
O Doamne cât de minunat, și este-atât de bine,
Pe drumul suferinței grea, să nu fiu numai eu.

E harul Tău din cer trimis, căci plin ești de-ndurare,
Să pot păși pe drum pietros, sub ploile ce vin,
Pe marea plină de dureri, cu lacrimi doar amare,
Eu parte am de har ceresc, ce șterge-orice suspin.