Ce har măreț Isus mi-ai dat

Ce har măreț Isus mi-ai dat,
Să te cunosc pe Tine,
Și zilele pustii și reci,
Să fie ele pline,
De bucuria ce o am,
În inimă întruna,
Când soarele-i deasupra mea,
Pe ceruri când e luna.

Ce har măreț eu azi să știu,
Că singur nu-s pe lume,
Să port iubitul meu al Tău,
Eu minunatul nume,
Să moștenesc un loc divin,
În Țara minunată,
E minunat să nu mai fiu,
Orfan... căci Tu-mi ești Tată.

Ce har măreț ca să îți simt,
Eu mâna pe-a mea față,
Și zi de zi prezența Ta,
S-o știu în a mea viață,
Să pot mereu eu liniștit,
Ca să adorm în noapte,
Și glasul Tău să îl aud,
Când strig-atâtea șoapte.

Ce har din zorii cei de zi,
Să văd Ta-ndurare,
Să văd iubirea ce o ai,
Când sunt la strâmtorare,
Ce har e-atunci când eu suspin,
Și simt o mângâiere,
Când cu amar doar plâng și plâng,
Să simt gustul de miere.

Ce har măreț și minunat,
Eu întâlnesc pe cale,
Când văd ieșirea Domnul meu,
De-acolo jos... din vale,
Când soarele-l zăresc sub nori,
Este-o minunăție,
E harul Tău, și-n mila Ta,
Tu mi l-ai dat și mie.

Ce har măreț când nu mai pot,
Să simt a Ta putere,
Să simt cum vindeci rana mea,
Când sunt eu în durere,
O Domnul meu ce minunat,
Să fiu și eu cu Tine,
De când te-am cunoscut eu simt,
Doar fericire-n mine.

E harul Tău sa zbor spre cer,
Spre locul după zare,
Căci tot prin har Tu m-ai salvat,
Isus de la pierzare,
Tu viaț-ai scris în dreptul meu,
Căci ți-a păsat de mine,
Prin har și dragostea ce-o ai,
M-ai scos dintre ruine.

M-ai pus pe stâncă ca să fiu,
De Tine m-ai aproape,
Să gust din harul Tău divin,
Dar și din bunătate,
Să mă despărt de ele-acum,
Nu pot eu nici-o clipă,
Căci viața fără harul Tău,
Ar fi doar o risipă.

M-aș pierde-n vremi ce sunt pustii,
Aș fi doar un tăciune,
Fără de harul Tău Isus,
M-ar înghiți o lume,
Doar el mă face să visez,
La clipa întâlnirii,
Tot doar prin el am bucurii,
Și-acea a mântuirii.

Și fericirea ce o am,
Doar harul o aduce,
Dar și lumină când eu stau,
Iubite la răscruce,
Prin el mai fac eu câte-un pas,
Chiar dacă-i mic spre Tine,
Prin har dorința-mi arde-n piept,
Să te-ntâlnesc Stăpâne.

Dar și atunci tot doar prin har,
În brațe mă vei strânge,
Spunând... , , copilul Meu iubit,
De azi nu vei mai plânge",
Și mă vei duce-n locul sfânt,
Departe de durere,
Unde-ndurarea-n veci va fi,
Alin și mângâiere.

Căci harul Tău e sfânt Isus,
El unu-atât de mare,
Numai prin el pot să primesc,
Mereu a Ta-ndurare,
Numai prin el pân-la sfârșit,
Eu pot avea putere,
Să pot să lupt în lupta grea,
Să rabd plin de durere.