Ce glas măreț și minunat

Ce glas măreț și minunat, peste pământ se-aude,
Răsună cu puteri de sus, se văd a Sale trude,
Se văd azi zorile de zi, ce vor sosi îndată,
Cu vremea lor care va fi, ea veșnic luminată.

Se-aude trâmbița în zări, nu este-n depărtare,
Ne dă de veste că-n curând, al nostru Mire-apare,
Se văd azi împliniri ce-odat, au fost făgăduite,
Priviri mai multe-a ridicat, spre cer sunt ațintite.

Se-aud și pașii alergând, din zările albastre,
Se vede-apusu-acestor vremi, el este după astre,
Căci toate la sfârșit azi sunt, se-aude cum El vine,
Un mare Preot... Domnitor, al slăvilor divine.

La ușă bate ne-ncetat, iubire-adevărată,
E Prietenul acelor triști, orfanilor li-e Tată,
Se-aude revenirea Sa, ea este-atât de-aproape,
O vreme scurtă azi de ea... atât ne mai desparte.

Se-aude strigătul de sus, se-aude azi mai tare,
Căci El ne-a spus ca va veni... o ultimă chemare,
El strigă căci ar vrea ca toți, să se întoarc-acasă,
De fiecare suflet Lui, atât de mult îi pasă.

Prin suferințe și dureri, pe urma Sa îi pune,
Războaie a pornit ca toți, să fugă azi din lume,
Iubirea Lui strigă de sus, să vină la iubire,
Ca să le dea vrea tuturor, din ceruri... mântuire.
Amin