Ce faci tu cu Salvatorul

Mă uitam întîmplător
La un gard de la grădină,
Şi-ntr-o plasă de paianjen,
Prinsă proaspăt o albină.

Şi-ncepu atunci sărmana,
Să zumzăie a disperare,
Să se plîngă,să se zbată,
Că n-avea nici o scăpare.

Şi-a ieşit păienjenilă,
Prada să şi-o cerceteze,
Şi-i mai trase nişte fire
Ca s-o ibobilizeze!

Şi privind la această scenă,
Cu paianjenul fioros,
Mă gîndi că o albină,
E cu mult mai de folos.

Am luat repede-o crenguţă
Dintr-un pom c-era deoparte,
Şi cu ea rupsesem plasa,
Am salvat-o de la moarte.

Dar deşi eliberată,
Încă nu putea să zboare.
Mai erau fire pe ea,
Trase peste aripioare.

Cu un pai,cu-acea crenguţă,
S-o dezleg am încercat,
Şi pe cînd să reuşesc,
Ce să vezi...m-a înţepat!

E o pildă,ce să spun,
Şi-un copil din ea învaţă,
Domnul Isus a venit,
Ca să ne aducă viaţă.

Prinşi şi noi eram în plasa,
Fărdelegii,e scris în carte,
Domnul Isus a făcut totul,
Să ne scape de la moarte.

Domnul este plin de milă,
Rupe lanţul,spală vina,
Să nu faci cu Salvatorul,
Ce făcu-n pildă albina!