Ce faci când teama vine

Ce faci când teama vine, spre ce-ți îndrepți privirea,
Spre ce-ți îndrepți și pasul, când uneori e greu,
Dar noaptea când apare, cu șoapte reci și moarte,
Spre ce ți-e alergarea, copil de Dumnezeu.

Ce faci când încercarea, din nou ea se arată,
Ce faci când e cuptorul, de șapte ori încins,
Mai lupți tu cu răbdare? , mai stai în închinare,
Sau te așezi pe margini, lăsându-te învins.

Ce faci când bate vântul, când clatina furtuna,
A ta ea temelie, creștine... tu ce faci? ,
Rămâi în închinare? , sau lași să te cuprindă, adânca tulburare, te-așezi în ea și taci.

Ce faci când se arată, al nopții umbră rece,
Te-ntorci în lumea moartă, sau mergi spre răsărit,
Creștinule... ascultă, ce faci când vine Domnul,
Și la a Lui venire, tu nu ești pregătit.

Ce faci când înspre tine, își va-ndrepta privirea,
Și vei avea o haină, pătată ce va fi,
Ce îi vei spune oare, când îți va-ntinde mâna,
Dar tu creștine dragă, pământu-l vei iubi.

Atunci tu ce vei face, când va lua la ceruri,
Ce-i azi în pregătire, acas-a se-nălța,
Și tu jos vei rămâne, tu oare ce vei face,
Când vei rămâne-n noaptea, sfârșit ce n-ar avea.

Astăzi mai este harul, azi încă se mai poate,
Mai este loc la cruce, mai poate mântui,
Dar vine clipa-n care, aceste ce sunt astăzi,
Iertare... mântuire, nici har nu va mai fi.

Deschide-ndată ochii, și vino sub fiorii,
Care umbesc aleșii, cu multe bucurii,
De vei păși pe cale, mereu doar înainte,
Vei fi și tu cu Domnul, acolo-n veșnicii.