Ce este dragostea?

- Ce este dragostea? întrebă copilul pe bunic
- Dragostea? cam grea întrebare mi-o pui. Răspunse bunicul cu lacrimi în ochi.
- Deci? spusese copilul îngândurat.
- Păi dragostea e atunci când ești alături de o persoană și acea persoană te face fericit. Atunci când mama ta te lasă să-i iei perna fiind conștientă că nu o să aibă pe ce să doarmă. Atunci când ești la școală și vezi un copil trist și tu te duci și-l întrebi "Ești bine?". Atunci când, știi că ai ceva ce altul n-are și tu renunți la acel "ceva" și i-l dai lui. Când ștergi lacrimile unei persoane cu toate că tu le ai pe ale tale și parcă simți că nimeni nu ți le șterge. Atunci când ești pregătit să renunți la toate și toți pentru o singură persoană care te face fericit. Când îl iubești mai mult pe cel de lângă tine și ți-ai da și viața pentru el! Atunci, atunci când îți ceri iertare chiar de știi că nu ai greșit, doar ca să nu pierzi o persoană. Dragostea e atunci când aștepți! Și trec ani și ani și ani și parcă îți pierzi răbdare și cu toate astea aștepți pentru că iubești! Dragostea e aia în care, mama ta se ceartă cu tatăl tău, iar el doar tace, știind că mama a avut o zi grea și obositoare. Dragostea e atunci când ești pregătit să renunți la tine, la plăcerile tale, la preferințele tale ca să-l faci pe cel de lângă tine fericit.
- Bunicule! Dar care crezi că e cea mai mare dragoste dintre toate? întreba copilul asezându-se pe genunchii bunicului.
- Ei bine... Cea mai mare dragoste a fost aia când Domnul l-a trimis pe fiul Său să moară pentru NOI! Iar El a murit pentru că ne-a vrut alături de Tatăl Lui în ceruri. Ne-a iubit chiar dacă noi am strigat către El "Să fie răstignit!". Asta e cea mai mare iubire! Când știi că oamenii îți greșesc iar tu ca un om bun îi ierți fără să aștepți neapărat "Scuze" sau "Îmi pare rău". Îi ierți pentru că și Isus Hristos a murit pentru noi și ne-a iubit atât de mult de și-a dat viața ca noi să fim salvați!
Deci voi creștini. . Cei care credeți că sunteți alături de Domnul... V-ați uitat atent la drum? Atent la voi? Sunteți pregătiți să iertați orice om și orice greșeală? Sunteți pregătiți să vă dați viața pentru cel de lângă voi? Sunteți pregătiți să tăceți când cel de lângă voi țipă? Sunteți pregătiți să-i iubiți pe cei care v-au făcut atâta rău? Sunteți pregătiți oare să renunțați la principiile voastre și să vă lipiți de El?
Dacă da, vă puteți numi creștini!
Nu vă grăbiți! Cercetati-vă! Iar când sunteți siguri că vă puteți numi "creștini" puneți-vă pe genunchi și multumiti-I că El va iubit atât de mult și va scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei și va pus picioarele pe stâncă și vă ține să nu cădeți.