Ce e Omul?

Cand ma uit la Tine Doamne,
Si la cat de maret esti...
Ma infior, si spun in soapta,
Tu imi esti Stapan si Domn!

Ma gandesc ades la Slava-ti,
La puterea ce o ai.
La cum Tu, Atotputernic,
Ma-i vrut pentru Tine-n rai.

Ce sunt oare? ... o nimica!
Azi mai sunt, dar maine nu.
Cum sa-ti dai Tu fiul Doamne,
Pentru un om, un pumn de lut?

Cat de trecator e omul...
E ca iarba de pe camp.
Trece iute si se stinge
Si e pus intr-un mormant.

Dar, se va trezi odata,
In fata lui Dumnezeu,
Ca sa dea socoteala
De tot ce a facut rau.

N-o sa merge cu vreo scuza,
V-a putea ca sa privesca.
Faptele ce il urmeaza,
Vor veni sa-l osandeasca.

Un chin vesnic il asteapta,
Domnul il v-a condamna.
Cel ce-i Dragoste si Mila,
E si drept, tu nu uita!

O. . ce tregic e sfarsitul,
Omului ce-i trecator.
Ce traieste pentru dansul,
Si uita de creeator.

Dar, apostolul ne scrie,
Clar si fara ascunzis.
Ferice de mortii care,
Mor in Domnul odihniti.

Caci, cand trambita suna-va,
Din vazduhul plin de ostii,
S-or trezi intai toti mortii,
Ce murit-au in Hristos.

Si in trupuri noi de Slava,
Vor fi preschimbati la fel.
Se vor inalta la ceruri
Toti in stol de porumbel.

Si canta-vor in marire,
Cu Isus la masa vor sta.
Cu Avraam, Isaac, si Iacov,
Pururea s-or bucura.

Ce e omul, ca sa uite,
Pe pamant de Creeator?
De Cel ce i-a dat suflare,
Si sa nu ii fie rob?

Ce-ar fi omul, fara Domnul?
Un nimic, luat de vant...
Doar Isus ii da valoare,
Omului de pe pamant!

Pentru o clipa, poposeste. .
Si fa-ti liniste in gand.
Ce esti oare fara Domnul?
Omule, de pe pamant?

Tot ce ai, nu-ti apartine,
Ai primit din Mana Sa!
Grai si vaz, auz, suflarea,
Ti-au fost date, nu uita!

Se cuvine si tu astazi,
Sa te opresti, orcine esti.
Sa te inchini cu reverenta,
Si sa-i spui ca-i multumesti.

Si ca vrei de azi inainte,
Sa fii recunoscator.
Sa-i slujesti cu scumpatate,
Sa-l iubesti, ca-i esti dator!

Amin!