Ce dulce este părtășia

Ce dulce este părtășia, când frații astăzi se-ntâlnesc,
Când dragostea este curată, când între ei nu se urăsc,
Ce dulce este și-acea vorbă, ce-mbărbatare-aduce ea,
De pe un tron al îndurării, o vede Domnu-n gura mea?

Ce dulce-i fapta nevăzută, ce dulce-i dragostea dintâi,
Și lacrima e-atât de dulce, l-al Domnului doar căpătâi,
Ce dulce este-acea cântare, în suferința ce e grea,
De pe un tron al îndurării, o vede Domnu-n gura mea?

Ce dulce este vremea care, ridică valuri ne-ncetat,
Când ne încredem că pe mare, ne cârmuiește-un Împărat,
Ce dulce-i lauda-nălțată, când tulburată este ea,
Oare de sus azi vede Domnul, vre-o laudă din gura mea?

Ce dulce este și-acea clipă, ce-i plină doar de-amărăciuni,
Ce dulce este și privirea, ce-i vede azi pe toți doar buni,
Ce dulce este și-acea jale, când Domnul e prezent în ea,
De pe un tron al îndurării, mă-ntreabă de-i azi și-n a mea.

Ce dulce este și necazul, când te încrezi în Dumnezeu,
Cu El și timpul iute trece, chiar dacă este unul greu,
Cu El și viața e ușoară, de e prezent și El în ea,
De pe un tron al îndurării, mă-ntreabă de-i El și-n a mea.

Ce dulce este si-acea clipă, în care plângi la cruce jos,
Căci doar la cruce simți puterea, mângâietoare-a lui Hristos,
Acolo nu e vre-o durere, nimic nu este mult prea greu,
De pe acelaș tron mă-ntreabă, în viață azi... unde stau eu?

E dulce viața cu-Mpăratul, când pas cu pas este cu noi,
Biruitori vom fi în lupte, și-n suferințe... și-n nevoi,
Să fim cu El întotdeauna, oriunde astăzi ne-am afla,
De pe un tron al îndurării, să vadă-n noi... doar slavă Sa.