Ce dor mi-e de Tine Isuse!

Ce dor mi-e de Tine Isuse,
Ce dor mi-e de Sfânt și curat!
Ridică mahramele puse
Sub care prea mult am oftat.

Isuse de Tine mi-e dor,
De lacrimi mi-e inima plină,
Le-oi duce cu mine pe nor,
Să-mi fie o rouă-n cunună.

Isuse, ce dor mi-e de Tine,
De focul privirilor Tale,
Așa cum, în flăcări, senine
Spre cer mă ridică din vale.

Mi-e dor Isuse, Isuse mi-e dor,
Stâmpără setea din mine,
Lasă-mi în picur din Sfântul Izvor,
Putere să trec de suspine.

Mai scaldă-mi lumina-n Lumină,
Mă prinde cu raza-Ți chemândă,
Trimite-mi în țara străină,
În luptă, puteri de izbândă.

Mai numără-mi pașii o dată,
Din glasu-Ți iubit să-nțeleg
Că aproape-i umblarea visată,
Pe Plaiul spre care alerg.

În firul de dor mă cuprinzi
Și Ție de mine Ți-e dor,
În pași de iubire flămânzi
Mă înveți înspre Tine să zbor

Îmi vorbești prin smochinu-nfrunzit,
Prin Duhul Sfânt Minunat,
Prin Cuvântul Tău împlinit,
Că mai am puțin de-așteptat.

Tu mă mângâi așteptarea umplând
Cu primăveri, miresme, culoare,
Cu dulce fior în Duh Sfânt,
Cu folosul a tot ce mă doare.

Vei veni, vei veni, vei veni
La inimi de doru-Ți străpunse,
Cobori în laude sincere, vii,
Te aștept, Te aștept scump Isuse.

Amin!